La schi în Zillertal, Austria, 13–18.12.2009

Echipa: Em, Radu şi Mike, noi

În general vacanţele neaşteptate sunt unele din cele mai frumoase… Săptămâna noastră de schi pe valea râului Ziller (Zillertal) din Austria a respectat întocmai acest principiu. 🙂

Localizare

Valea râului Ziller se află în estul Tirol-ului, la vreo 1470 km faţă de Bucureşti şi este cea mai largă vale ce se deschide spre râul Inn. Adevărat că este foarte largă şi foarte plată, cu căsuţe grupate de-o parte şi de alta a râului, cu bisericuţe ridicate pe movile de pământ şi cu şi mai multe căsuţe răspândite pe pantele domoale ce mărginesc valea.

Aflată în Grupa Alpilor Orientali Centrali, valea este delimitată la sud, sud – est de lanţul muntos Zillertal, la est de piscurile domoale ale lanţului muntos Kitzbühel şi la vest de lanţul muntos Tux. Cea mai mare localitate de pe vale este Mayrhofen.

De-o parte şi de alta a văii se întind 640 de kilometri de pârtii de schi aflate la altitudini între 630 m şi 3250m. Pârtiile sunt răspândite de-a lungul văii şi sunt grupate în 5 zone principale de schi.

De ce Valea Ziller? Şi de ce acum?

Vroiam să mergem la începutul iernii, când era posibil  ca pârtiile mai joase să nu fi avut zăpadă, astfel încât existenţa unui gheţar în zonă era obligatorie. Aveam de ales între  cele 8 zone din Austria în care se poate schia pe gheţar: Kaunertal, Pitztal, Sölden, Stubai şi Hintertux în provincia Tirol; Kitzsteinhorn în provincia Salzburg; Dachstein în provincia Styria; sau Mölltaler în provincia Carinthia.

Este interesant faptul că în provincia Tirol există chiar şi un skipass „White5” cu care poţi schia 10 zile care nu trebuie să fie nu neapărat consecutive, în perioada 1 Octombrie 2009 – 15 Mai 2010, pe oricare dintre gheţarii de aici (informaţii despre White5 aici). În plus, aproape fiecare gheţar tirolez are şi câte ceva special:
– Kaunertal ar fi cel mai tânăr gheţar din Austria, iar vara aici este deschis un drum cu taxă care urcă la 2750m;
– Pitztal are cea mai înaltă zonă de schi pe gheţar din Austria. Telecabinele  Pitz Express şi Pitz-Panorama te urcă la o altitudine de 3.440 metri, cel mai înalt punct din Austria unde se poate ajunge prin transport pe cablu;
–  din Sölden porneşte Ötztal Glacier Road, cel mai înalt drum din Europa, care atinge o altitudine de 2830m şi te duce fix la baza gheţarilor Rettenbach şi Tiefenbach;
– Hintertux este singura zonă în care se schiază în tot cursul anului. Este foarte interesant să te duci vara la baza gondolei să vezi cum vin oamenii îmbrăcaţi până în dinţi şi cu zăpada topindu-se pe schiuri, în timp ce tu stai în tricou înconjurat de iarbă verde şi floricele :-).

Iniţial vroiam să mergem în Sölden, unde aveam ca variantă un camping deschis în tot cursul anului, în cazul în care nu am fi găsit cazare convenabilă în timpul foarte scurt pe care îl aveam la dispoziţie. Negăsind cine ştie ce cazare şi nefiind chiar 100% încântaţi de a sta în camping, am început să căutăm şi în localităţile de lângă Hintertux, unde am găsit o căbănuţă convenabilă dar care avea locuri doar după mijlocul lunii. Ce să facem, ce să facem… Studiem hărţile cu pârtiile de schi şi ne dăm seama că în valea râului Ziller sunt mult mai multe pârtii decât în Sölden… şi dacă am avea şi norocul să ningă între timp ca să schiem şi în alte zone în afară de gheţar…

Aşa că vacanţa se amână cu 3 săptămâni iar ninsorile abundente încep fix cu o săptămână înainte de vacanţa noastră. Numai bine ca să acopere complet iarba verde şi frumoasă pe care ne gândeam că o s-o găsim pe acolo. Uraaaaaaa!!! Schiiiii!Schiiiii!! Schiiiii!!!

* Ulterior am aflat că sezonul de schi începe în Valea Ziller în jur de 6 decembrie, de asta nu găseam noi cazare.

Potenţialul de schi al zonei şi cum l-am exploatat noi 🙂

Site-ul http://www.zillertal.at/ care ar trebui să prezinte informaţii despre zonele de schi este cam întortocheat şi neactualizat, aşa în loc să povestesc ce am făcut în fiecare zi, voi grupa zonele de schi în ordinea în care le găseşti pe vale când vii dinspre autostradă, povestind la fiecare şi ce am făcut noi pe acolo. Am pus la fiecare şi linkul către site-urile oficiale, mult mai bine întreţinute decât zillertal.at. Atenţie! Skipass-ul luat pe cel puţin 4 zile îţi dă dreptul să schiezi în absolut toate zonele prezentate mai jos! Şi dacă vă notaţi seria skipass-ului, când vă întoarceţi puteţi intra pe site-ul  http://www.skiline.net/ticket/zillertalarena şi veţi vedea cam cât aţi schiat în fiecare zi :-).

Spieljoch
Hochfügen & Hochzilertall – ziua 4
Zillertal Arena – ziua 2 şi ziua 5
Mayrhofen – ziua 1
Gheţarul Hintertux – ziua 3 şi ziua 6
Informaţii Utile

 Pentru a vă ajuta un pic la orientare, puteţi arunca o privire pe harta interactivă de aici: http://ski3.intermaps.com/zillertal/

Povestealui Radu, în variantă comică:): http://diaconescuradu.blogspot.com/2010/01/zillertall-st-anton-ishgl-un-mic-ski.html 

La schi în Zillertal: Hochfügen – Hochzilertall

Spieljoch este prima zonă de schi de pe vale, în care se poate urca cu gondola din localitatea Fügen. Aceasta se pare că a fost şi prima staţiune de schi de pe valea râului Ziller. Deşi are doar 21 de km de pârtii, este dotată şi cu instalaţii de zăpadă artificială. Noi nu am fost deloc aici, considerând ca sunt prea puţine pârtii pentru a ne satisface dorinţa de schi schi schi .

În cea de-a doua zonă de schi Hochfügen – Hochzilertall, se poate urca fie tot  din Fügen, cu maşina pe un drum alpin de 12 km spre  Hochfügen, fie cu gondola din Kaltenbach. Această zonă are 166 km de pârtii, majoritatea aflate la altitudini între 1500 – 2500 m, multe din ele dotate cu instalaţii de zăpadă artificială.

Am ajuns aici în cea de-a patra zi a excursiei noastre, urcând cu gondola în Hochzillertal, unde am avut surpriza neplăcută să găsim foarte multe pârtii şi telescaune închise. Orientarea în zonă este foarte uşoară deoarece majoritatea pârtiilor şi telescaunelor se află pe faţa estică a muntelui, pornind perpendicular din creastă şi cam paralele între ele. Aproape toate pârtiile coboară la o altă pârtie lungă, paralelă cu creasta (pârtia Z) care e un fel de drum ce „adună” oamenii de pe pârtii şi îi duce înapoi la gondolă. Aşa stând lucrurile, este recomandat să ne uităm în dreapta şi să acordăm prioritate când intrăm în pârtia Z, sau când o traversăm pentru a ajunge la baza unor telescaune. 🙂

Dimineaţa ne-am dat de câteva ori pe o pârtie roşie frumoasă (nr. 5) ce coboară pe sub telescaunul Sonnenjet, unele din puţinele telescaune acoperite care mergeau (era foarte frig). După ce ne-am „plictisit” de ea am hotărât să mergem să vedem cum e şi în Hochfügen. Pentru asta a trebuit să întreprindem o călătorie peste vreo 3 versanţi.:) De la staţia de sus a telescaunului Sonnenjet am coborât pe faţa vestică a muntelui pe o pârtie albastră şi apoi am urcat tot spre V, N-V cu Wedelexpress, un telescaun neacoperit care mergea prin umbră şi de care era să rămânem lipiţi de frig.:) La acest telescaun era interesant faptul că nu urcă continuu cum se întâmplă de obicei, ci din când în când mai şi coboară susţinut spre câte o căldare mică. De la capătul lui, în acelaşi loc în care urca şi gondola dinspre Hochfügen,  ne-am menţinut cât de cât direcţia V, N-V coborând pe pârtia 1, o pârtie roşie lungă şi care ar fi fost chiar frumoasă dacă n-ar fi avut pietre şi gheaţă.

Am ajuns jos în Hochfügen şi am luat cealaltă gondolă ce ne urca tot spre V, N-V în căldarea 8er Alm. De la staţia de sus a gondolei am mai fi putut urca în continuare în creastă la 2330m cu un telescaun neacoperit ce deservea o pârtie albastră, dar luând în calcul faptul că mergea prin umbră şi că termometrul de la cabană arăta numai -18 grade am zis pas.:-) Studiind harta am văzut că pentru a coborî înapoi la gondolă erau tot felul de variante de pârtii de toate culorile. Dându-ne pe ele am observat că erau care de care mai lungi şi mai frumoase şi cele mai multe cu zăpadă foarte bună, aşa că ne-am tot dat pe ele până s-a făcut târziu şi ne-am dat seama că ar fi bine să începem călătoria de întoarcere spre Hochzillertal. Nu de alta, dar nu vroiam să repetăm experienţa din prima zi când am uitat noţiunea timpului şi am fost obligaţi să coborâm cu o gondolă  care ne-a lăsat în vale la vreo 13 km de cabană şi maşină:-). Aici, în Hochfügen am văzut foarte mulţi oameni care urcau pe foci pe marginea pârtiei şi cam la fel de mulţi cu lopeţi şi sonde care se duceau în locuri de offpiste neştiute de noi:-). În plus pârtiile negre de la ei erau mai mult nişte roşii mai grele.

Înapoi în Hochzillertal am fost un pic dezamăgiţi că era umbră şi foarte frig, dar ne-am bucurat că între timp se mai deschiseseră din pârtiile care erau închise de dimineaţă. Aşa că am început să ne facem de cap şi aici, dându-ne peste tot pe unde prindeam, încercând să scăpăm de frigul crunt care nu ne mai ieşea din oase nici măcar când făceam efort. În spiritul excursiei din Ischgl-Paznauntal, ne-am dat până la ultimul telescaun, coborând o dată cu apusul soarelui, grăbiţi să nu ratăm ultima gondolă deoarece pârtiile ce duceau jos nu erau deschise din lipsa zăpezii.

Toată povestea schiului din Valea Ziller aici.

La schi în Zillertal: Zillertal Arena

A treia zonă de schi de pe vale este Zillertal Arena, unde poţi schia pe 166 km de pârtii ce se întind de la localitatea Zell am Ziller tocmai până în pasul Gerlos şi chiar mai departe, până la Krimml.  Accesul în zonă se poate face cu gondola din localităţile Zell am Ziller sau Gerlos sau din Pasul Gerlos cu gondola sau telescaunul. Pe site-ul lor (care are şi variantă în limba română!) se zice că skipass-ul ar fi valabil şi în zona Ski Arena Wildkogl, aflată pe partea cealaltă a pasului Gerlos, transferul până acolo făcându-se gratuit cu skibuss-ul.

Deşi am fost aici de două ori (de fiecare dată cu urcare din Zell am Ziller), nu am reuşit să ajungem decât până la Rösslalm, iar Radu până la Königsleiten. Zona mi s-a părut foarte faină pentru că te invită cumva la plimbare pe pârtii, sau cel puţin aşa era când am fost noi. În a doua zi a excursiei noastre, pe partea dinspre Zell am Ziller  erau deschise doar vreo 2-3 pârtii, foarte faine de altfel, late, cu zăpadă bună şi nu foarte aglomerate, dar după ce ne-am dat de mai multe ori pe ele parcă ne-am „plictisit” şi ne-am gândit să mergem şi în explorarea părţii dinspre pasul Gerlos.

Pentru asta trebuia să urcăm cu telescaunul Krimml-X-Press şi apoi să ne dăm pe pârtia roşie 21, lungă de numai 3,8 km:). Zis şi făcut, ne urcăm în telescaun rugându-ne să nu ne lipim prea tare de el (erau în jur de -13 grade afară, iar telescaunul este neacoperit), ajungem în vârful lui şi aşteptăm să înceapă să întoarcă ca să ne dăm jos. Dar surpriză, telescaunul nu are capătul aici ci continuă pe o coborâre. Hmm, ne dezorientăm un pic, nu prea ştim ce să facem şi la un moment dat când vedem că începe să se caşte valea în faţa noastră hotărâm să punem bara la loc şi să rămânem în telescaun. Cei de la cabina de control îl opresc însă şi ne fac semn să coborâm. Zâmbetul de pe buzele lor ne spune că nu suntem primii care văd pentru prima dată în viaţă un telescaun cu staţie intermediară:D. Pârtia 21 este superbă, separată de celelalte pârtii pe firul unei văi liniştite de zici că eşti izolat în inima muntelui şi nu într-o staţiune de schi. Ne dăm cu plăcere pe ea şi de la capătul ei urcăm mai departe cu alt telescaun, ne dăm în continuare pe o pârtie albastră şi ajungem la staţia superioară a gondolei ce urcă din Gerlos.

De aici se poate trece în Königsleiten doar coborând pe o pârtie neagră sau coborând cu gondola. Pentru că nu eram siguri cum avea să fie zăpada pe acea pârtie şi nu aveam chef să pierdem timpul cu gondola, ne-am hotărât să lăsăm pe altă dată plimbarea. Aici am văzut pentru prima dată o bandă rulantă pe care te pui cu schiurile şi te urcă în capul pârtiei. Deşi nu zboară, i se zice şi „magic carpet”:) În drumul de întoarcere spre pârtiile de deasupra localităţii Zell am Ziller am observat că telescaunul a cărui staţie intermediară ne încurcase, era atât de lung (cca. 3km) încât avea nu una, ci două staţii intermediare şi că mergea foarte mult prin umbră, deci frrrriiiig. Dar ne plăcuse prea mult pârtia 21, aşa că nu am rezistat tentaţiei de a ne mai da de câteva ori pe ea, deşi urcuşul cu telescaunul era din ce în ce mai greu de îndurat.:) Seara ne-am dat iar pe frumoasele pârtii pe care ne dăduserăm de dimineaţă până la închiderea telescaunelor şi am coborât cu gondola, deoarece teoretic nu există nici o pârtie care să coboare în Zell am Ziller.

Ne-a plăcut mult în zonă, aşa că ne-am întors şi în penultima zi, când ne propusesem să facem şi noi excursia până la Krimml. Numai că vremea ceţoasă şi cele -18 grade care ni se păreau crunte atunci (încă nu schiasem la cele -23 de pe gheţar), ne-au pus beţe în roate, aşa că ne-am rezumat la a face de câteva ori pe eroii în telescaunul neacoperit şi umbrit care deservea frumoasa pârtie 21 şi apoi ne-am dat doar pe pârtiile dinspre Zell am Ziller deservite de telescaune acoperite.

Toată povestea schiului din Valea Ziller aici.