Cu schiurile pe dealurile din zona Moeciu

14 03 2012

Weekend, 10 – 11 martie 2012
Locaţie: Culoarul Rucăr-Bran

În sfârşit anul ăsta a venit iarna mult aşteptată. Cam târziu şi cam de-odată, dar a venit, chiar când nu mai aveam nici o aşteptare şi nici o speranţă. Vremea n-a fost din cele mai bune, multe weekenduri fiind cu vânt puternic şi/sau ceaţă. Dar au fost şi weekenduri cu vreme rezonabilă, când ne-am spetit mai mult (http://amintiridinmunti.blogspot.com/2012/01/pulver-numa-pulver.html) sau mai puţin (http://diaconescuradu.blogspot.com/2012/02/piscul-cainelui.html + http://diaconescuradu.blogspot.com/2012/03/bucegi-la-schi-de-tura-trosc-poc-auuuu.html) în căutarea pulverului perfect, pe care însă l-am găsit mai mult sau mai puţin:).

Weekendul trecut a fost unul dintre weekendurile reuşite, când ne-am făcut de cap pe dealurile din zona Moeciu. Vroiam încă din 2009 să mergem pe acolo, de când făcusem prima plimbare în zonă: https://povesteindoi.wordpress.com/category/i-povestiri-din-romania/3-plimbari-la-poalele-muntilor/c-tara-barsei/,  dar zăpada ne-a permis abia acum să ne realizăm visul.

Sâmbătă seara am făcut o plimbare de vreo două ore pe prima bucăţică a traseului parcurs cu piciorul în primăvara lui 2009. Am urcat din Moeciu de Jos pe Muchia Scorţii, până la o căsuţă cu băncuţă pe care o ştiam, ne-am bucurat de apusul de soare şi am coborât înapoi în sat pe prima pantă despădurită pe care am găsit-o. M-a surprins un pic faptul că poteca ce parcurge muchia era foarte bine bătută, mă gândeam că iarna nu se mai duce nimeni pe sus. Dar se pare că dealurile sunt pline de viaţă şi iarna, căci cum altfel să aducă oamenii fânul pentru animale?

 

Duminică am făcut o plimbare de vreo 7 ore pe undeva pe dealurile de la Moeciu de Sus. Am lăsat maşina pe Valea Popii, sub o pantă fără garduri în partea inferioară şi ne-am plimbat oarecum pe sub vârful La Bisericuţă (1322m). În mijlocul zilei dealurile erau şi mai pline de viaţă, cu căţeluşi, oameni care veneau la animale şi văcuţe probabil nerăbdătoare să se topească zăpada şi să iasă la păscut. Ne-am plimbat un pic în căutarea unor locuri cu mai puţine garduri şi ne-am dat pe câteva pante drăguţe până a venit seara şi a trebuit să ne întoarcem la maşină.

 

Nişte locuri „altfel” de care mulţi dintre cei ce vin ca turistul în zonă nici nu ştiu că există…





„Apusenii” de lângă Ţara Bârsei

4 06 2009

harta persani

Duminica asta ne-am gândit să mergem să revedem bisericuţa de lemn de la Şinca Nouă şi apoi să facem o plimbare lejeră pe undeva pe la poalele Craiului. Deşi am făcut destul de des drumul până la bisericuţă  în septembrie – octombrie anul trecut, acum am observat pentru prima dată căsuţele împrăştiate pe dealurile dintre Poiana Mărului şi Şinca Nouă (de fapt Munţii Perşani) şi ne-am hotărât să urcăm până la ele, să vedem cum trăiesc oamenii pe acolo.

case raspandite

Am rămas uimiţi să descoperim nişte zone tare frumoase, cu o mulţime de case răspândite pe dealuri, care ne-au adus aminte de recenta tură în Trascău . Numai că aici se pare că oamenii o duc mai bine, pentru că este peste tot curent electric, unele case sunt în construcţie/dezvoltare, iar altele au … geamuri termopane noi. Cam fiecare casă pe piciorul ei de deal, iar între ele iarbă verde, o mulţime de floricele şi triluri de păsărele. Şi asta nu e totul… din vârful dealului avem parte de

Craiul

o privelişte neaşteptată asupra Craiului, dintr-un unghi pe care nu-l mai văzusem niciodată: se vede doar partea nordică (Piatra Mică, Şaua Crăpăturii şi Turnurile) ce seamănă cu un monolit. Dacă n-ai văzut niciodată Craiul nu prea ai cum să-ti dai seama că de fapt muntele este o creastă  lungă. Din vârful următorului deal, se adaugă la peisaj şi panorama Bucegilor. Ne întrebăm cum ar fi să stăm  în căsuţa de lângă care se văd cei doi frumoşi munţi… Din ce-ai putea face bani aici? Ce te faci că nu există drum de maşină cu care să ajungi până la casă?

Bucegii

O zonă foarte faină, potrivită pentru o plimbare lejeră cu familia, copiii sau pentru zilele cu avalanşe sau vreme proastă în munţii mari. Numai să nu lăsaţi gunoaie în urma voastră, că locurile astea erau chiar curate, nu prea vedeai urmele „civilizaţiei”.

explozie de culori

*

Din aceeaşi categorie de dealuri cu căsuţe răsfirate, face parte şi zona dintre Bucegi şi Piatra Craiului pe culoarul Rucăr – Bran.

harta zona Moeciu

Pe acolo am făcut o scurtă plimbare de încălzire la începutul lunii aprilie, când prin munţii cei înalţi se scurgeau de zor avalanşele. Mai exact am urcat de undeva dinspre extremitatea localităţii Moieciu de Jos pe Muchia Scorţii pe care am parcurs-o până pe un vârf de vreo 1100 de metri, cu un releu pe el, apoi ne-am întors pe muchia adiacentă care ne oferea privelişti asupra satului Şimon şi a dealurilor ce se întind în continuare spre Bran. Am fost atenţi să coborâm la loc în Moieciu la maşină şi să nu ajungem cumva în Şimon.

Moieciu si Piatra Craiului

Buceagul

Am găsit aici nişte locuri foarte frumoase şi uşor accesibile, un „balcon” din care vezi într-o parte Piatra Craiului cea îngustă şi ascuţită, iar pe de altă parte măreţii Bucegi îmbrăcaţi în haine de iarnă.  Dealurile sunt presărate în special cu căsuţe pentru

Bucegii

si iar Craiul

 animale, dar am văzut şi o gospodărie în toată regula, probabil locuită permanent. Am mers cu ochii după munţii din jur, dar şi cu ochi de iarnă, încercând să reţinem pantele superbe şi fără garduri sau alte obstacole care s-ar preta pentru schi de tură, cu tabăra de bază intr-una din căsuţele pentru animale răspândite pe culme. Pe dealul aflat pe partea cealaltă a văii pe care se întinde satul Şimon am „ochit” chiar o bisericuţă unde ar merge făcut un Crăciun cu cortul şi cu schiurile…

zona de schi de tura

Locuri faine care merită vizitate fie primăvara, când prin munţii cei mari se scurg avalanşele, fie iarna pentru schi sau cu rachete .