Muchia Buteanului

Duminică, 10 iulie 2011
Locaţie: Munţii Făgăraş
Participanţi: Cipri şi noi
Grad: 1A
Durata: Bâlea Lac – Şaua Netedu (1h) – Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2h) – Custura Bâlii – Şaua Doamnei – Bâlea Lac (2h)

Un traseu pe care vroiam să-l facem de mult, atât de demult încât aproape că uitasem de el… După ce sâmbătă dăm o fugă până pe Negoiu şi înapoi, duminică ne trezim mai târziu şi plecăm pe la 8 spre Şaua Netedului (2234m). Deşi încă de dimineaţă simţim că e mai cald decât ieri, dar avem noroc ca soarele să nu dea încă peste noi, aşa că urcăm liniştiţi vreo oră până în şa, unde facem o pauză de masă. Apoi pornim matematic pe creastă spre vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m).

Primele porţiuni sunt mai mult înierbate, având din când în când obstacole de stâncă numai bune pentru acomodare. Apoi, puţin câte puţin, aproape fără să îţi dai seama, creasta devine din ce în ce mai stâncoasă şi cu pasaje din ce în ce mai expuse. Se cam simţea că nu mai fusesem de ceva timp pe trasee cu expunere… Dar e frumos, şi încet, cu atenţie, căci pe alocuri pietrele se mai şi mişcă, trecem unul câte unul obstacolele din cale.

Aproape de Turnul Plecat (2410m) dăm de o urcare care arăta mai dubios şi nici nu ştiam cum ar fi fost coborârea pe partea cealaltă, aşa că hotărâm să coborâm până la potecuţa destul de bine definită ce ocoleşte pe la bază. Urcăm nişte pante înierbate cam abrupte pe care băieţii merg relaxaţi în picioare, dar eu prefer tehnica celor 33 de fire:). Nu după mult timp trecem de Turnul Plecat şi de aici continuăm iar matematic pe creasta pietroasă.

 

Câteva căţărări, o descăţărare, vreo două dale de piatră înclinate, nişte bucăţi de creastă îngustă cu pasaje aeriene pe alocuri şi expunere cât cuprinde, ne fac inima să bată mai cu putere şi parcă simţim într-adevăr că trăim… Iar de peisaje nu mai vorbesc… Vremea este superbă şi vedem toată colecţia de muchii făgărăşene întinzându-se până spre Olt şi până spre Iezer.

Soarele arde cu putere, noroc însă cu adierea vântului care îi mai ia din forţă. Pe Vârtopel – Arpăşel se mişcă două puncte colorate, care tocmai au terminat de urcat peretele cel greu ce porneşte din Portiţa Arpăşelului. Limbile de zăpadă de la poalele crestei mustesc de capre negre care se răcoresc de arşiţa de afară. Iar la picioarele noastre se desfac prăpăstiile Văiugii şi Arpăşelului.

Din depărtare, turnurile dinainte de Vânătoarea lui Buteanu par înfricoşătoare şi innacesibile, dar pe măsură ce te apropii de ele îţi dai seama că nu e chiar aşa. Iar când ne uităm în spate, coborârea de pe Turnul Plecat pare accesibilă şi fără rapel. Aşa că data viitoare ne propunem să încercăm traseul matematic pe creastă, fără devieri…  Pe vârf se află o grămadă de oameni. Oare cum ne văd ei de acolo, mici puncte colorate, furnici pe această creastă cu turnuri de piatră?

Nici nu ne-am dat seama când s-au scurs cele două ore şi am ajuns pe vârf, la traseul marcat… Mai vreeem!!!:)

Pe Vânătoarea lui Buteanu, cu prima zăpadă

Sâmbătă, 4 septembrie 2010

Locaţie: Munţii Făgăraş

Participanţi: noi doi

Durata: Bâlea Lac – Şaua Capra – Vânătoarea lui Buteanu(2h) – Valea Văiuga – Bâlea Lac (1h)

Zăpada proaspăt căzută şi vremea relativ dubioasă a transformat planul nostru de a merge până pe Moldoveanu şi înapoi,  într-o tură scurtă până pe Vânătoarea lui Buteanu cu coborâre înapoi la Bâlea pe valea Văiuga.

Numai bine de a ne reobişnuit cu frigul şi zăpada, căci s-ar putea să avem nevoie în curând : )

O bucăţică din Piscul Bâlii

Sâmbătă, 10 octombrie 2009
Locaţie: Munţii Făgăraş
Participanţi: Cristina, Claudiu, Florin şi noi
Grad: 1B
Durata: Bâlea Lac – Curmătura Văroasă (2h) – Bâlea Lac (1h)

Cum în ultimul timp fuseserăm în Făgăraş cam o dată la două weekend-uri şi cum după acest weekend se anunţa sosirea iernii la munte, am zis să mergem să ne luăm la revedere de la ei prin parcurgerea unor muchii de lângă Bâlea.
Numai că meteoblue.ch, care ne-a ajutat toată vara să facem ture frumoase, fără prea multă ploaie, a cam dat-o în bară de data asta, aşa că sâmbătă până pe la ora 14 am stat în cort povestind şi aruncând din când în când câte un ochi pe afară în speranţa că s-au dus norii.

Piscul Bâlii e singurul care iese din ceaţă, aşa că ne hotărâm să ne încercăm norocul, deşi la ce umezeală fusese eram convinşi că iarba şi piatra ar fi fost prea ude pentru a ne permite să facem ceva. Dar surpriză, vântul uscase totul în calea lui, iar ceaţa părea să rămână cuminte pe celelalte creste…

Nu-s prea multe de povestit despre acest traseu, pentru că a fost scurt, 2 ore în care mare parte a timpului am petrecut-o mai mult pozând şi admirând de jur împrejur decât mergând efectiv.
Prima parte pe Turnurile Lacului până în Saua Nordică a Curmăturii Bâlei este destul de uşoară (pentru un 1B zic), obstacolele mai dificile putând fi trecute direct sau ocolite, după dorinţă şi posibilitate:

Porţiunea mai dubioasă ca să-i zic aşa, apare la urcarea din Curmătura Bâlei spre vârful Geamănul Sudic. Nu e neapărat ceva foarte tehnic, numai că urcarea este destul de expusă şi iarba şi piatra ude cred că ar pune ceva probleme. Pe aici sunt şi vreo două pitoane, foarte bune iarna sau la parcurgerea crestei în sens opus… Dacă ar fi trebuit să coborâm pe aici neasiguraţi probabil că nu ar mai fi fost la fel de distractiv :-).

De pe Geamănul Sudic coborâm în Şaua Gemenilor şi apoi mai avem o urcare până pe Geamănul Nordic, pe o creastă cam îngustă pe care cei mai uşori dintre noi încercăm să ne menţinem cât mai aproape de sol ca să nu ne sufle vântul :-). De pe Geamănul Nordic până în Curmătura Văroasă (o şa calcaroasă care habar n-am cum a apărut aici) traseul devine deja floare la ureche faţă de ce a fost până acum.

Coborâm pe la gardurile de avalanşă până în poteca ce urcă dinspre Bâlea Cascadă, pe care o urmăm apoi înapoi la corturi.