Muchia Buteanului

27 07 2011

Duminică, 10 iulie 2011
Locaţie: Munţii Făgăraş
Participanţi: Cipri şi noi
Grad: 1A
Durata: Bâlea Lac – Şaua Netedu (1h) – Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2h) – Custura Bâlii – Şaua Doamnei – Bâlea Lac (2h)

Un traseu pe care vroiam să-l facem de mult, atât de demult încât aproape că uitasem de el… După ce sâmbătă dăm o fugă până pe Negoiu şi înapoi, duminică ne trezim mai târziu şi plecăm pe la 8 spre Şaua Netedului (2234m). Deşi încă de dimineaţă simţim că e mai cald decât ieri, dar avem noroc ca soarele să nu dea încă peste noi, aşa că urcăm liniştiţi vreo oră până în şa, unde facem o pauză de masă. Apoi pornim matematic pe creastă spre vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m).

Primele porţiuni sunt mai mult înierbate, având din când în când obstacole de stâncă numai bune pentru acomodare. Apoi, puţin câte puţin, aproape fără să îţi dai seama, creasta devine din ce în ce mai stâncoasă şi cu pasaje din ce în ce mai expuse. Se cam simţea că nu mai fusesem de ceva timp pe trasee cu expunere… Dar e frumos, şi încet, cu atenţie, căci pe alocuri pietrele se mai şi mişcă, trecem unul câte unul obstacolele din cale.

Aproape de Turnul Plecat (2410m) dăm de o urcare care arăta mai dubios şi nici nu ştiam cum ar fi fost coborârea pe partea cealaltă, aşa că hotărâm să coborâm până la potecuţa destul de bine definită ce ocoleşte pe la bază. Urcăm nişte pante înierbate cam abrupte pe care băieţii merg relaxaţi în picioare, dar eu prefer tehnica celor 33 de fire:). Nu după mult timp trecem de Turnul Plecat şi de aici continuăm iar matematic pe creasta pietroasă.

 

Câteva căţărări, o descăţărare, vreo două dale de piatră înclinate, nişte bucăţi de creastă îngustă cu pasaje aeriene pe alocuri şi expunere cât cuprinde, ne fac inima să bată mai cu putere şi parcă simţim într-adevăr că trăim… Iar de peisaje nu mai vorbesc… Vremea este superbă şi vedem toată colecţia de muchii făgărăşene întinzându-se până spre Olt şi până spre Iezer.

Soarele arde cu putere, noroc însă cu adierea vântului care îi mai ia din forţă. Pe Vârtopel – Arpăşel se mişcă două puncte colorate, care tocmai au terminat de urcat peretele cel greu ce porneşte din Portiţa Arpăşelului. Limbile de zăpadă de la poalele crestei mustesc de capre negre care se răcoresc de arşiţa de afară. Iar la picioarele noastre se desfac prăpăstiile Văiugii şi Arpăşelului.

Din depărtare, turnurile dinainte de Vânătoarea lui Buteanu par înfricoşătoare şi innacesibile, dar pe măsură ce te apropii de ele îţi dai seama că nu e chiar aşa. Iar când ne uităm în spate, coborârea de pe Turnul Plecat pare accesibilă şi fără rapel. Aşa că data viitoare ne propunem să încercăm traseul matematic pe creastă, fără devieri…  Pe vârf se află o grămadă de oameni. Oare cum ne văd ei de acolo, mici puncte colorate, furnici pe această creastă cu turnuri de piatră?

Nici nu ne-am dat seama când s-au scurs cele două ore şi am ajuns pe vârf, la traseul marcat… Mai vreeem!!!:)

Anunțuri




Pe Vânătoarea lui Buteanu, cu prima zăpadă

6 09 2010

Sâmbătă, 4 septembrie 2010

Locaţie: Munţii Făgăraş

Participanţi: noi doi

Durata: Bâlea Lac – Şaua Capra – Vânătoarea lui Buteanu(2h) – Valea Văiuga – Bâlea Lac (1h)

Zăpada proaspăt căzută şi vremea relativ dubioasă a transformat planul nostru de a merge până pe Moldoveanu şi înapoi,  într-o tură scurtă până pe Vânătoarea lui Buteanu cu coborâre înapoi la Bâlea pe valea Văiuga.

Numai bine de a ne reobişnuit cu frigul şi zăpada, căci s-ar putea să avem nevoie în curând : )





O bucăţică din Piscul Bâlii

3 12 2009

Sâmbătă, 10 octombrie 2009
Locaţie: Munţii Făgăraş
Participanţi: Cristina, Claudiu, Florin şi noi
Grad: 1B
Durata: Bâlea Lac – Curmătura Văroasă (2h) – Bâlea Lac (1h)

Cum în ultimul timp fuseserăm în Făgăraş cam o dată la două weekend-uri şi cum după acest weekend se anunţa sosirea iernii la munte, am zis să mergem să ne luăm la revedere de la ei prin parcurgerea unor muchii de lângă Bâlea.
Numai că meteoblue.ch, care ne-a ajutat toată vara să facem ture frumoase, fără prea multă ploaie, a cam dat-o în bară de data asta, aşa că sâmbătă până pe la ora 14 am stat în cort povestind şi aruncând din când în când câte un ochi pe afară în speranţa că s-au dus norii.

Piscul Bâlii e singurul care iese din ceaţă, aşa că ne hotărâm să ne încercăm norocul, deşi la ce umezeală fusese eram convinşi că iarba şi piatra ar fi fost prea ude pentru a ne permite să facem ceva. Dar surpriză, vântul uscase totul în calea lui, iar ceaţa părea să rămână cuminte pe celelalte creste…

Nu-s prea multe de povestit despre acest traseu, pentru că a fost scurt, 2 ore în care mare parte a timpului am petrecut-o mai mult pozând şi admirând de jur împrejur decât mergând efectiv.
Prima parte pe Turnurile Lacului până în Saua Nordică a Curmăturii Bâlei este destul de uşoară (pentru un 1B zic), obstacolele mai dificile putând fi trecute direct sau ocolite, după dorinţă şi posibilitate:

Porţiunea mai dubioasă ca să-i zic aşa, apare la urcarea din Curmătura Bâlei spre vârful Geamănul Sudic. Nu e neapărat ceva foarte tehnic, numai că urcarea este destul de expusă şi iarba şi piatra ude cred că ar pune ceva probleme. Pe aici sunt şi vreo două pitoane, foarte bune iarna sau la parcurgerea crestei în sens opus… Dacă ar fi trebuit să coborâm pe aici neasiguraţi probabil că nu ar mai fi fost la fel de distractiv :-).

De pe Geamănul Sudic coborâm în Şaua Gemenilor şi apoi mai avem o urcare până pe Geamănul Nordic, pe o creastă cam îngustă pe care cei mai uşori dintre noi încercăm să ne menţinem cât mai aproape de sol ca să nu ne sufle vântul :-). De pe Geamănul Nordic până în Curmătura Văroasă (o şa calcaroasă care habar n-am cum a apărut aici) traseul devine deja floare la ureche faţă de ce a fost până acum.

Coborâm pe la gardurile de avalanşă până în poteca ce urcă dinspre Bâlea Cascadă, pe care o urmăm apoi înapoi la corturi.





Crestele Vârtopel şi Arpăşel

12 11 2009

Sâmbătă, 26 septembrie 2009

Locaţie: Munţii Făgăraş

Participanţi: Mike, Muha, Andrei şi noi

Grad: 1B (Vârtopel) şi 3A (Arpăşel)

Durata: Lacul Bâlea – Portiţa Arpaşului (2h) – Turnul Vârtopelului (1h) – înainte de prima Ureche (1h) – după a doua Ureche (2h) – Vârful Portiţei (1h) – Portiţa Arpăselului (1h30) – Lacul Bâlea prin  Fereastra Bâlii şi  Şaua Doamnei (3h30) 

Radu: Peste 3 săptămâni vreau să merg să parcurg Creasta Munţilor Făgăraş în 48 de ore, iar Mike vrea să meargă pe creasta Vârtopel- Arpăşel.

Irina: Hehe, ce bine sună… Şi cu cine merge Mike pe Vârtopel Arpăşel?

Radu: Cu voi? 🙂

Irina: Păi dacă Mike se bagă cap şi ne ia, noi mergem…

Radu: Ea se bagă, numai vremea să fie bună că mai e muult până atunci…

*

Şi iată că prognozele se arată încurajatoare, aşa că pe peste trei săptămâni, la ora 8:00, părăsim maşinile în parcare la Bâlea şi pornim iar către Şaua Capra, pe unde urcasem şi cu două săptămâni înainte spre Vârful Moldoveanu. Atmosfera este însă total schimbată faţă de atunci… La Capra nu mai este ţipenie de om, nici un cort, nici o mişcare, singurul suflu de viaţă venind de la un ciopor de capre negre care se simt în voia lor acum, fără factori disturbatori prin preajmă. Se vede ca a venit toamna şi că oamenii au cam renunţat la turele cu cortul, dar asta nu ne deranjează deloc, nici pe noi, nici pe căpriţe, ci dimpotrivă.

Pe creasta Vartopel, spre Varful Fantana

Ne bucurăm un pic de căpriţe, apoi trecem în căldarea Fundul Caprei, unde dăm cu nasul de o ceaţă groasă şi lăptoasă care ne ascunde toate priveliştile. Pare genul de ceaţă care se împrăştie sub razele soarelui aşa că ne continuăm plini de speranţe drumul spre Portiţa Arpaşului. Aici ne echipăm şi pornim pe creasta Vârtopelului, care este la început o succesiune de urcări şi coborâri pe pante înierbate abrupte, printre tufe de afine şi rododendroni. Ceaţa se ridică parţial de vreo două ori, când vedem un pic în dreapta Căldarea Arpaşului şi creasta pe care urmează să mergem, incredibil de îngustă şi care coboară vertical înspre fundul căldării… „Pe acolo vom merge şi noi?” , scap eu o întrebare relativ îngrijorată. „Da, pe acolo, pe unde altundeva?” Pfiuu…

la deal pe Creasta Vartopel:)

si se ingusteaza perspectivele :)

Pe alocuri iarba este înlocuită de ţancuri de stâncă iar creasta se îngustează de abia ne încap picioarele unul lângă altul. În anumite pasaje mergem ţinându-ne cu mâinile de creasta ascuţită ca de o balustradă şi cu picioarele pe unde vedem cu ochii… Nu e greu, numai că este destul de expus , şi cum mi se spusese că creasta Vârtopel este floare la ureche faţă de  creasta Arpăşel, nici nu vreau să mă gândesc ce urmează dacă aici e aşa :D. Însă Mike mă aude şi mă linişteşte spunându-mi că a trecut partea uşoară şi că ne apropiem deja de Turnul Vârtopelului din  care se face primul rapel.

pe Creasta Vartopelpe Creasta Vartopel

pe Creasta Vartopel

pe Creasta Vartopelaproape de primul rapel

Soarele a uitat să împrăştie ceaţa şi din când în când adie şi vântul rece de toamnă, aşa că ne cam prinde frigul în timp ce aşteptăm să coborâm în rapel în Şaua Vârtopelului, asiguraţi într-un spit nou nouţ înfipt în perete. Din şa facem o urcare interactivă  pe o muchie stâncoasă şi îngustă care ne duce pe Vârful Fântâna :-), unde practic se termină Creasta Vârtopelului şi începe Creasta Arpăşelului.

Rapel in Saua Vartopeluluicucu :)

Pe lângă Vârful lui Adam avem un moment de rătăcire din cauza ceţii. Unii vroiam să-l ocolim pe sud, pe lângă un ac de stâncă ce seamănă foarte mult cu Acul Revolver de lângă Vârful Capra, în timp ce alţii vroiau să o ia peste vârf spre nord. După ce s-au convins că în nord dădeau de hăuri al căror capăt se pierdea în ceaţă am luat-o pe poteca ce se contura foarte clar pe lângă Ac.  După asta nu mai mergem mult şi iată-ne ajunşi la baza primei Urechi.

inainte de Vf. Fantanaspre Varful lui Adam (traseul corect merge pe sub acest perete)

Mike urcă cap, nu înainte de a ne povesti ce avem de făcut ca să urcăm secunzi în tandem, o premieră pentru noi. :-)Escaladarea urechii ca secund nu mi s-a părut prea grea, sau cel puţin nu aşa de grea cum mă aşteptam când văzusem gradul 3 A şi citisem diverse povestiri. Prima dală spălată mi s-a părut mai dubioasă şi recunosc că am trişat un pic, dar am fost singura care am făcut asta, restul s-au descurcat foarte bine fără să trişeze. În timp ce Andrei şi Muha urcă pe cea de-a doua coardă, Mike instalează al doilea rapel din tura noastră, pentru a coborî în Spintecătura Iepurelui. Acesta este un pic cam ciudat pentru că pitonul se află undeva în zona buricului şi trebuie să te laşi în jos ca să intri în poziţie de rapel. 🙂

urcare pe Prima Urechecoborarea de pe Prima Ureche

Din Spintecătură urcăm ce-a de-a doua Ureche fără a mai scoate corzile, unii la liber, alţii asigurându-se de cablul care vine din vârful ei ca pe via ferrata sau doar ţinându-se de el cu mâna. Ca să coborâm pe partea cealaltă evident că trebuie să facem un nou rapel… deja ne-am obişnuit :-). Coboară frumos Andrei şi Muha şi în timp ce Mike se pregătea şi ea de plecare auzim un zgomot metalic şi vedem ceva zburând la vale pe lângă Mike, pierzându-se în ceaţă… A fost reverso-ul lui Laviniu…

Pfiuu… ce ne facem acum? Mike se gândeşte să facă rapel pe carabă, dar o vedem că nu-i prea vine, aşa că rugăm pe Andrei şi Muha să ne trimită un reverso … zis şi făcut… dar lucrurile nu stau aşa simplu şi se lasă cu reversoul blocat într-o fisură şi cu Andrei urcat după el, aşteptând-o după aceea pe Mike să coboare să facă şi el rapel la loc. Pfiiu… Greşeli de începător…

În sfârşit ajungem cu toţii la baza Urechii unde ne întâlnim şi cu Viorica şi Octavian care parcurgeau traseul din sens opus.  Schimbăm câteva vorbe, apoi ei o iau în sus iar noi ne băgăm pe următorul rapel, pe care pentru a evita complicaţiile mă dau pe mine „salam” şi restul coboară pe reversourile rămase în viaţă.:-)

o pauza de ceata ca sa putem privi in spate Urechile :)Creasta Arpaselului

Si iar Urechile...

Încă o mică descăţărare mai grea pentru cei mai scurţi de picioare şi apoi până în Vârful Portiţei tot pe creasta îngustă şi expusă sau pe lângă ea, pe pantele de iarbă abrupte şi la fel de expuse, al căror capăt se pierde undeva jos în ceaţă. Câteva secunde avem norocul să se mai ridice ceaţa şi să vedem Urechile de pe care venim, dar apoi perdeaua se pune la loc de nu mai vedem nici măcar poteca turistică în care trebuie să coborâm.

pe Creasta Arpaselpe Creasta Arpasel

pe Creasta Arpaselpe Creasta Arpasel

Şi-acum e acum… cum să coborâm două rapeluri 5 oameni cu 4 reversouri, în condiţiile în care primul rapel mai e şi surplombat… După studiul diverselor variante, care de care mai „atrăgătoare”, Andrei se hotărăşte să facă rapel pe carabă, că doar trebuie să exerseze şi asta o dată şi-o dată… Păcat doar că l-am forţat cumva să exerseze asta acum… Data viitoare când vom mai face rapel, clar reversourile noastre vor sta frumos legate cu un şnur de hamuri…

in timp ce ne pregatim de marele rapel, mai aruncam si o privire spre locurile de unde venim

Mike porneşte prima, pentru că ea era singura care ştie cam pe unde e regruparea dintre rapeluri, apoi urmez eu, Andrei, Laviniu şi Muha, nu înainte de a ne face fiecare nod de autoasigurare pe coardă. În regrupare Mike ne ajută dirijând coarda spre ea, ca să nu ne mai chinuim şi să evităm un pic surplomba. Pentru mine şi Laviniu e prima dată în viaţă când ne aflăm într-o regrupare pe stâncă şi putem spune că e o senzaţie superbă sa fii agăţat acolo în perete, alături de alţi oameni :-).

Pitici fata de rapelul ce urmeazain marele rapel

Ca să nu ne înghesuim în regrupare, ne apucăm de al doilea rapel, aşa că până să ajungă Muha la noi, Laviniu aproape că a coborât în Portiţa Arpăşelului… Ne strângem cu toţii în Portiţa îngustă şi bătută de vânturi, strângem corzile şi o luăm la vale pe un vâlcel cu grohotiş ce ne coboară direct în poteca turistică. Aici nu mai bate vântul, aşa că facem o pauză mai lungă să ne dezechipăm şi să mâncăm ceva, timp în care se ridică ceaţa de pe creasta pe care tocmai am parcurs-o, parcă intenţionat să ne facă în ciudă.

Refugiul Savamont de la Capra

De la lacul Capra, pentru că vremea părea să se îmbunătăţească, noi decidem să lungim un pic traseul prin Fereastra Bâlii în dorinţa de a vedea măcar un peisaj pe ziua asta. Dar ne cam luăm ţeapă pentru că se ridică iar ceaţa din Căldarea Bâlii aşa că mergem toată creasta pe ceaţă şi vânt ce ne intră în toate oasele.  Dar înainte de coborârea în Şaua Doamnei efortul ne este răsplătit cu o privelişte asupra luptei de nori ce are loc în zona Lespezi Călţun şi cu animăluţe ce se plimbă pe potecă. 🙂

Lupta de nori spre Caltun - Negoiu