Pentru cine vrea sa vada/ sa revada proiectia Nepal – experiente nepretuite, care a fost prezentata la Cluj si la Bucuresti in primvara acestui an, o poate accesa aici http://www.youtube.com/watch?v=GBNqaIq5OQU. Cine are net bun o poate vedea chiar in format HD. 😉
Speram sa va placa.
Perioada: 15.04-15.05.2011
Binecunoscutele străzi înguste şi prăfuite, oamenii zâmbitori şi liniştiţi, aceleaşi gropi care ne zguduie din când în când şi o mare hărmălaie de claxoane…
– „Parcă visăm că ne-am întors în Nepal”.
– „Nu, de fapt asta e realitatea, cele 5 luni care au trecut au fost un vis”…:)
*
Ne-am dorit atât de mult să ne reîntoarcem în Nepal, încât şi noi am fost surprinşi de cât de repede am revenit:). Dar nu am uitat lucrurile care ne-au plăcut, aşa că după ce am împrăştiat bagajele în camera hotelului de anul trecut, am ieşit pe terasă să savurăm un ceai, şi apoi am făcut o vizită la restaurantul Thakali Bhanchha ca să mâncăm un dal bhat de care ne fusese atât de dor. Seara am făcut o plimbare de „reobişnuire” prin Thamel. A doua zi ne-am delectat cu o vizită la maimuţele ce stau prin pădurea de la poalele templului budist Swayambhunath şi cu vizite la prietenii de anul trecut.
Şi pentru că primăvara în Nepal înfloresc rododendronii, iar noi vroiam să îi vedem în zona Langtang, ne-am motivat să începem excursia montană cu 10 ore interminabile în autobuzul care merge spre Dunche-Syabrubesi (120km!). Ziua următoare, în ciuda ploii, ne-am introdus în bocanci şi am luat-o la pas pe valea Langtang.
În săptămâna care am petrecut-o pe acolo vremea a fost şi bună şi rea, am prins şi privelişti faine dar şi pâclă enervantă, am transpirat la 30 de grade şi ne-am uitat la ninsorile care cădeau în fiecare seară în Kyanjin Gompa (3860m) . Am întâlnit şi cabanieri geniali cu care am rămas prieteni, dar şi enervanţi care trăgeau de tine să te duci la cabana lor. Am urcat cel mai sus la 4900 m (pe Tsergo Ri), am văzut gheţari (din valea Lirung, din Langhisha Kharkha), vârfuri înzăpezite şi iaci, dar şi rododendroni înfloriţi, maimuţe şi cactuşi.
De Paşte am ciocnit la 3900m ouă înroşite cu o rădăcină prăjită:).
Am plecat de aici cam o dată cu stricarea vremii, căci săptămâna următoare, când am parcurs o parte din „Tamang Heritage Trail” pâcla nu ne-a prea lăsat să vedem în depărtare mai mult de dealul din faţă. În schimb am parcurs nişte poteci geniale (Syarpagaon Trail, Thuman-Tatopani) supravegheaţi pe alocuri de hoarde de maimuţe, am văzut câteva sate autentice (Thuman şi Gotlang) şi am participat chiar la un training făcut oamenilor din sat cu finanţare UNDP.
Am încheiat cu a treia săptămână când am urcat la lacurile din Gosainkund (4400m), am trecut prin pasul Laurebina (4610m) spre zona Helambu şi am mers pe jos până în Sundarijal, la vreo 10 km înainte de Kathmandu. În zona Gosainkund vremea a fost rezonabilă, deşi pâcla de dimineaţă se încăpăţâna să ne strice pozele.
În Helambu însă ploile şi-au făcut atâta de cap încât în ultimele zile plecam înainte de 6 şi ne opream de tot în jurul prânzului. Evitam să facem pauze prea dese în zone înierbate, căci eram ţinta lipitorilor care apăruseră deja. Cu toate astea, am reuşit să ne bucurăm de frumuseţea junglelor pe care le traversam şi a teraselor printre care mergeam.
Ultimele zile le-am petrecut cu prietenii din Kathmandu. Am vizitat oraşul Patan şi când ne-am întors din munte am trecut iar şi pe la frumosul templu budist de la Boudhanath.
În ziua plecării era anunţată o grevă (temutele „bandh” care în trecut ieşeau cu conflicte), dar în Nepal turiştii sunt turişti şi am beneficiat de autobuz special păzit de „poliţia turiştilor” care ne-a dus la aeroport, ca să plecăm mulţumiţi din ţara lor şi să mai revenim. Ce scrie la ghid că „Nepalul este una dintre cele mai sigure ţări din lume pentru turişti” este cât se poate de adevărat.
Am făcut şi acum escală de încheiere a vacanţei în Istanbul:). Era atât de aglomerat în această perioadă încât nu am mai avut chef să vizităm nimic şi ne-am rezumat la stat pe malul mării şi privit la delfini, bineînţeles cu o cutie de baclavale alături:).
*
Şi iar am adormit şi am început să visăm că suntem în România, că mergem în fiecare zi la serviciu, că ne întâlnim cu rudele şi vechii prieteni. Oare unde ne vom mai trezi data viitoare?:)
POVESTIRI DETALIATE
I. Plimbări pe valea Langtang, de Sfintele Paşte
1. Poteci ignorate de turiştii obişnuiţi (Kathmandu – upper Renche)
2. Maimuţe, rododendroni, ouă roşii, dureri de cap şi vârfuri înzăpezite (upper Renche – Kyanjin Gompa şi plimbări în zonă)
Partea I: Din Upper Renche spre Kyanjin Gompa
Partea II: Plimbări prin zona Kyanjin Gompa: spre pasul Ganja şi pe valea Lirung
Partea III: Plimbări prin zona Kyanjin Gompa: spre Langhisha Kharkha şi pe vârful Tsergo Ri
II. Tamang Cultural trail – dezamăgiri şi bucurii neaşteptate (upper Renche – Thulo Syabru)
III. În vizită la lacurile sfinte de la Gosainkund (Thulo Syabru – Gopte)
IV. La joacă cu ploaia prin Helambu (Gopte – Sundarijal)
Perioada: 15.04-15.05.2011
B. Povestirile detaliate
I. Plimbări pe valea Langtang, de Sfintele Paşte
1. Poteci ignorate de turiştii obişnuiţi (Kathmandu – upper Renche)
2. Maimuţe, rododendroni, ouă roşii, dureri de cap şi vârfuri înzăpezite (upper Renche – Kyanjin Gompa şi plimbări în zonă)
Partea I: Din Upper Renche spre Kyanjin Gompa
Partea II: Plimbări prin zona Kyanjin Gompa: spre pasul Ganja şi pe valea Lirung
Partea III: Plimbări prin zona Kyanjin Gompa: spre Langhisha Kharkha şi pe vârful Tsergo Ri
II. Tamang Cultural trail – dezamăgiri şi bucurii neaşteptate (upper Renche – Thulo Syabru)
III. În vizită la lacurile sfinte de la Gosainkund (Thulo Syabru – Gopte)
IV. La joacă cu ploaia prin Helambu (Gopte – Sundarijal)
Poveste in doi 