I. Intrăm în zona Tamang

17 02 2012

 toată povestea şi harta aici

a. Kyanjin Gompa – upper Renche (27.04.2011)

Astăzi plecăm din Kyanjin şi ne întoarcem în upper Renche. Ne luăm la revedere de la gazda noastră faină, cu sincera dorinţă de a reveni şi plecăm pe la 9.30, fără prea multă tragere de inimă.

Ceea ce la dus am făcut în 2 zile, din cauza diferenţei de altitudine, acum facem într-o zi, în cca. 6 ore de mers efectiv, fără a calcula cele două pauze lungi de ceai şi gustări la cabanele cunoscute din Langtang şi Ghora Tabela. Ne tot uităm în spate la peisajele tibetane şi la impunătorul Tsergo Ri şi ne bucurăm de vremea minunată.

Înainte de  Ghora Tabela ne prinde o torenţială de toată frumuseţea, de aveam impresia că am intrat în muson. După ce se linişteşte şi ne uscăm un pic, ne continuăm drumul şi rămânem surprinşi când vedem cât de tare s-a dezvoltat natura în cele 5 zile cât am stat pe sus … găsim mult mai  mulţi rododendroni înfloriţi, bălării, tufişuri şi liane mai stufoase, iarba mai înverzită… Toate plantele s-au dezvoltat, au înflorit, s-au înverzit…

Între Lama Hotel şi Renche ne prinde iar o ploaie care ne face fleaşcă până la piele. Dar în ciuda zilei cu vreme închisă, „the best shower from Langtang” funcţionează şi este cald şi bun. Seara o petrecem în sala de mese, ca să ne încălzim şi să ne uscăm.

De mâine vom părăsi valea Langtang şi potecile cunoscute, îndreptându-se spre o rută a cărei denumire ne face să sperăm numai la lucruri inedite … „Tamang Cultural Trail”…

b. Renche – Briddim (28.04.2011)

Plecăm pe la 9, pe poteca din spatele cabanei indicată de cabanieri. Ruta Tamang Cultural Trail, pe care dorim să o parcurgem, este momentan destul de puţin cunoscută şi folosită de turişti, aşa că nici descrierile nu sunt prea consistente. A fost creată într-un proiect de turism rural dezvoltat în districtul Rasuwa, pentru a susţine financiar comunităţile aflate în afara principalelor rute turistice. În această zonă influenţele tibetane sunt foarte puternice.

Avem un plan în care am împărţit traseul pe zile cu nişte timpi estimaţi de pe diverse site-uri, dar habar n-avem ce ne aşteaptă la faţa locului. Pentru ziua de azi ştiam că trebuia să urmăm poteca ce merge prin satul Syarpagaon (2600m), pe versantul văii Langtang opus celui pe care am venit acum o săptămână. Poteca merge pe curbă de nivel, mult deasupra văii, iar pe alocuri, de obicei peste vâlcele, este construită din pietre aşezate unele peste altele. Este lată şi nu prezintă dificultăţi importante, dar dacă ai rău de înălţime nu este indicat să te uiţi prea mult în jos, căci distanţa până la apă e cam mare şi cam abruptă.:)

În cam 1h15 de relativă lălăială şi stat la poze, ajungem în sătucul Syarpagaon, unde ne oprim la Tibet Lodge să ne răcorim cu câte un ceai, căci temperaturile începuseră să urce iar spre 30 de grade. Cu această ocazie aflăm că proprietara este rudă cu cei din upper Renche şi cu cei din Kyanjin, şi că mai are şi rude în   Briddim, unde vroiam să ajungem seara. Ce încrengătură:). Pe la 11 pornim iar la drum prin căldura arzătoare, dar peisajele frumoase ne mai uşurează din „chinuri”.

Poteca merge tot pe curbă de nivel şi este vizibilă, nu cred că există risc prea mare de rătăcire. Pe partea opusă a văii se vede Thulo Syabru împrăştiat pe muchia dealului şi munţii din zona Gosainkund, iar în spate se mai zăreşte din când în când câte ceva din impresionantele vârfuri ce străjuiesc valea Langtang. Reapar şi rododendronii roşii înfloriţi, care colorează pe alocuri peisajul. Syarpagaon Trail, căci aşa se numeşte această potecă agăţată prin versanţii muntelui, a fost unul din traseele care ne-a impresionat cel mai mult în această excursie, atât prin frumuseţea deosebită, cât şi prin faptul că până seara ne-am întâlnit pe drum doar cu 3 turişti francezi.

Când poteca  coteşte dreapta, trecând de pe versantul văii Langtang pe cel al văii Bhote Kosi, ne apare în  toată splendoarea lui impresionantul drum de maşină ce coboară dinspre Gotlang spre Syabrubesi. Nu ştiu cum reuşesc oamenii ăştia să-şi construiască astfel de serpentine, mai rele ca cele din pasurile din Alpi… Cu acea coborâre se va încheia peste câteva zile tura noastră  pe ruta Tamang Cultural Trail, dar ne hotărâm de acum să nu coborâm cu autobuzul pe acolo indiferent de situaţie:).

Pe versantul văii Bhote Kosi poteca nu mai este aşa impresionantă, căci intrăm prin pădure şi începem să coborâm uşor spre Khangjum. Prin pădure rămânem uimiţi să găsim nişte conuri de brad de 5 ori mai mari decât cele de la noi… Ciudat că în Nepal, unde oamenii, animalele şi plantele sunt mai mici, găsim tufe de lăcrămioare şi conuri de brad uriaşe:).

La 3 ore de la plecarea din Syarpagaon ajungem în Khangjum (2290m), un sătuc răspândit pe panta terasată a muntelui. De aici, majoritatea celor care vin dinspre valea Langtang  coboară spre Syabrubesi pentru a se întoarce acasă. Vroiam să mâncăm ceva şi să ne mai răcorim cu nişte ceaiuri, dar de cum intrăm în sat încep să tragă de noi unii şi alţii ca să mergem la lodge-ul lor. Nu reuşesc decât să ne indispună şi să ne facă să trecem cât mai repede prin sat.

Urmează încă o oră interminabilă prin căldura toropitoare, pe un drum forestier împădurit şi prăfuit. Pe la 14.30 începem să vedem printre copaci căsuţele din Briddim (2229m)  şi tot atunci apare la kani (poarta satului) o tanti care croşeta şi care ne spune că ne aşteaptă la lodge-ul ei, fiind anunţată de cei din upper Renche. Deşi mai aveam vreo 10-15 min până în sat se ţine într-una după noi spunându-ne de lodge-ul ei, şi că celelalte lodge-uri au clienţi şi ea n-are etc. Bineînţeles că ne taie tot cheful să ne ducem la lodge-ul ei, aşa că ne oprim la Tibet Guest House, pe a cărui terasă stăteau şi englezii cu care ne distraserăm în Kyanjin.

Obţinem camerele şi duşul gratuit, deşi duşul nu mai era solar, ci de la un boiler pe butelie. Ulterior aveam să aflăm că englezii plătiseră şi camera şi duşul:). Lodge-urile la care ne-am dus noi se află undeva deasupra satului, pe o terasă, aşa că după baie şi mâncare coborâm să ne plimbăm prin sat, unde nimerim chiar în momentul în care oamenii vin cu animalele de la păscut şi cu grâul de pe terase, cărat în spate, în coşuri de nuiele împletite. Satul este micuţ iar norii se strâng ameninţători pe cer, aşa că nu ne plimbăm prea mult. Vedem prin sat şi nişte „home stay-uri” care nu ştim cum sunt, dar cu siguranţă dacă am fi ştiut dinainte de ele am fi încercat mai degrabă varianta asta decât lodge-urile comerciale.

Seara o petrecem cu clasicul dal bhat, de data asta stropit cu o bere,  ca să sărbătorim faptul că nu ne mai aflam la altitudine.:) Pe timpul nopţii băgăm în cameră hainele pe care le spălaserăm, ca nu cumva să le fure maimuţele care sa jucau prin pădurea de lângă sat.

În Aprilie 2015 cutremurele au lovit Nepalul şi efectiv au distrus zona Langtang, au ras de pe suprafaţa pământului localitatea Langtang, iar de satele şi oamenii de pe vale şi din zona Tamang nu ştiu ce s-a ales… Am înţeles că în 2016 s-a redecshis ruta, dar clar nimic nu mai e ca înainte… şi mulţi oameni pe care i-am cunoscut poate că nu mai sunt deloc 😦

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: