Echipa: Em, Radu, Bogdan şi noi
Localizare
Zona de schi Sankt Anton se află în lanţurile muntoase Lechquellen şi Lechtal din Alpii Calcaroşi de Nord, pe graniţa dintre provinciile Tirol şi Voralberg. Deşi este cam departe de România ( cca. 1650 km faţă de Bucureşti) am ales să venim aici pentru a vedea cei 180 km de rute offpiste pentru care este renumită. Ea se deosebeşte faţă de celelalte zone de schi în care am mai fost (Paznauntal şi Zillertal) prin faptul că cea mai mare parte din cei 460 de km de pârtii şi rute offpiste se întinde de-a lungul a două văi diferite, între care se poate trece doar urcând cu maşina prin Pasurile Arlberg (1793m) şi Flexen (1773m).
Pârtiile sunt grupate în două zone principale, despărţite de Pasul Flexen şi accesibile cu acelaşi skipass:
– Arlberg Est – cuprinde pârtiile de pe versanţii văii Rosanna, accesibile din localităţile Sankt Anton am Arlberg (cu gondola), St. Christoph şi Alpe Rauz (cu telescaunul), precum şi cele câteva pârtii ce pornesc din Stuben;
– Arlberg Vest – cuprinde pârtiile de pe versanţii văii Lech, la care se ajunge cu telescaunele sau telegondolele din localităţile Zürs, Zug şi Lech.
Între cele două zone nu există legături pe cablu, ci doar cu maşina sau ski bus-ul. De ce? Veţi afla un potenţial motiv în povestirea ce urmează : ).
Ce am făcut pe acolo
Ne-am cazat în Tobadill, un sătuc aruncat pe o coastă de munte lângă oraşul Landeck, aflat la vreo 25 de km de Sankt Anton şi 45 km de Lech. De câte ori ningea aveam emoţii că nu vom mai putea străbate serpentinele strânse care ne coborau în vale, dar în jur de ora 7 trecea plugul şi noi hopa după el pe antiderapantul proaspăt. Priveliştea era superbă şi într-o dimineaţă chiar am salutat o căprioară care se plimba liniştită prin sat : ). Deşi este foarte frumos şi liniştit nu recomand nepărat acest sătuc deoarece faci destul de mult timp pe drum din cauza serpentinelor. O variantă cu preţuri mici şi acces mai rapid atât spre Sankt Anton cât şi spre Ischgl ar fi sătucul See din Valea Paznaun, în care ne-am cazat şi noi în ianuarie 2009.
Am stat 4 zile în zonă, din care una singură am schiat-o în Arlberg Est, iar restul în Arlberg Vest pentru că acolo erau pârtii mai multe, aglomeraţie mai puţină şi zăpadă mai bună. Spre deosebire de experienţa din Zillertal, temperaturile au ţinut cu noi de data asta, aşa că am revenit la programul de cantonament din ianuarie 2009: trezit la 6.30, culcat până în 11 seara şi schi schi schi cât timp telescaunele erau deschise. La un moment dat, în loc să ne facem griji că poate cădem în timp ce coborâm o pârtie şi ne rupem ceva, Doamne fereşte, ne făceam griji că dacă am fi căzut n-am fi reuşit să prindem ultima urcare a telescaunului ca să ne mai dăm încă o dată de sus de tot : ).
Detalii despre pârtii, staţiuni pentru regi şi regine ; ) şi ce am făcut noi pe acolo:
Arlberg Est – ziua 1
Arlberg Vest – zilele 2, 3 şi 4
Pentru a vă ajuta un pic la orientare puteţi arunca o privire pe hărţile interactive cu pârtiile de schi pe care le găsiţi aici: http://ski.intermaps.com/skiarlberg/en_ost.html
Povestealui Radu, în variantă comică:): http://diaconescuradu.blogspot.com/2010/01/zillertall-st-anton-ishgl-un-mic-ski.html
Poveste in doi 