23 – 24 iulie 2008
Distanţa parcursă cu maşina ~ 370 km
Localizare: Regiunea Provence Alpes Cote d’Azur – Departamentele Var şi Alpes Maritimes
Harta zilei 23 iulie:
Ziua anterioară ne-am plimbat prin multe locuri deosebite şi frumoase ale Franţei: cheile Daluis, canionul Verdon, câmpurile de lavandă de la Valensole , plantaţiile de măslini din Var şi satul agăţat Tourtour.
Ne trezim iar de dimineaţă şi ne întoarcem pe malul mării, iar pe la 8.30 facem deja prima baie pe ziua de azi, pe prima plajă publică (gratuită) pe care o găsim. Zona litoralului dintre Saint Tropez şi Theoule sur Mer, cunoscută cu denumirea de La Corniche d’Or de l’ Esterel, este încă unul din locurile superbe ale Franţei, cu stânci roşietice scăldate de valurile înspumate ale mării şi cu apă atât de clară încât poţi să-ţi vezi unghiile de la picioare:). Nu mă pricep prea bine la descrieri pompoase, aşa că sper ca pozele ataşate să fie concludente:).
Urmăm drumul spre est de-a lungul minunatei cornişe Esterel, oprindu-ne din când în când pentru a mai face câte-o baie în golfuleţe stâncoase izolate. Pe acestea le „dibuiam” după îngrămădeala de maşini pe care o găseam lângă vreo potecă ce cobora spre malul mării şi ne luam şi noi după ceilalţi. Ne-a plăcut aşa mult acest loc, încât abia pe la 16.30 am reuşit să ne „dezlipim” de apă şi de frumoasele plaje şi să plecăm spre Gourdon, un alt village perchee pe platoul Caussols.
Satul, într-adevăr agăţat pe un colţ de stâncă la 500m deasupra râului Loup, oferă privelişti faine spre coasta Mării Mediterane. Străzile întortocheate sunt pline de magazinaşe unde se vând tot felul de articole locale: parfumuri, săpunuri, acadele, dulceţuri, şerbeturi şi alte obiecte personalizate.
Geamurile caselor sunt pline de flori, pisicile lenevesc prin piaţetele pavate, locuitorii par nişte boemi fără griji care stau la taclale pe băncuţele din piaţete. În plus, se găsesc parfumerii unde poţi vedea în direct procesul de fabricaţie al parfumurilor de lavandă. Satul are un farmec aparte, de nu ne mai vine să plecăm.
Ne întoarcem totuşi spre Nisa şi mai facem o baie în mare, apoi ne plimbăm cu maşina pe drumul cunoscut ca „La Moyenne Corniche de Monaco” (N7) şi admirăm din Eze peisajul superb al coastei la ceas de seară. Străbatem un pic şi din „La Grand Corniche de Monaco” până la Turbie şi pentru că iar nu găsim camping, dormim într-o parcare pe drumul ce duce spre sătucul Peille.
*
Harta zilei 24 iulie:
Începem ziua cu vizitarea sătucului Peille, un nou village perchee care ne place mult. Deşi satele pe care l-am vizitat în ultimele zile seamănă între ele ca stil arhitectural şi organizare, fiecare are un farmec aparte şi propriile pisici vărgate:). Stăm câte o oră-două în fiecare şi ne lăsăm pierduţi prin labirintul de străduţe înguste, admirând de fiecare dată casele de piatră şi aleile pavate, ca şi cum atunci am vedea pentru prima oară aşa ceva.
Apoi, pe un drum pe care înţelegem de ce a fost inventat Fiat Panda:), mergem să vizităm şi sătucul Peillon. Acesta, după cum îi spune şi numele, este mai mic decât Peille, dar este la fel de frumos şi de îngrijit, iar locuitorii şi pisicile la fel de boemi ca în Tourtour, Gourdon şi Peille:). Pare că nimeni n-are nici un stres în afară de a organiza câte un festival sau de a-şi îngriji satul pentru a câştiga titlul de „ville fleurie”. După toate aceste plimbări, ne-am dat seama că adevărat cânta Leo Ferre, despre satele franceze în care „on y rencontre l’art de vivre et d’être bien”.
Pentru că tot suntem prin zonă, ne întoarcem la Nisa şi dăm o fugă până în Monaco, pentru a vedea cum arată ţărişoara în care se trăieşte pe picior mare. Nu ne impresionează decât prin maşinile care circulă pe străzi, faţă de care Opelul nostru este ca o Dacia. În rest multe blocuri turn, parcări numai cu plată, trafic îngreunat, plaje private şi porturi pline de yaht-uri, cluburi de fiţe, cazinouri şi bogătani distinşi care se plimbă pe străzi. O experienţă interesantă a unei alte lumi.
Cei 700 m diferenţă de nivel ai falezei dintre Nisa şi Monaco sunt străbătuţi de trei drumuri paralele, ce poartă denumirea de „Les Corniches de Monaco”. Dacă ieri am mers pe drumul din mijloc şi pe cel de sus, acum îl parcurgem şi pe cel de jos, de pe malul mării – „La Basse corniche de Monaco” (N98). Dar gata, pentru că ne-am cam plictisit de mare şi stat degeaba, când ajungem în Nisa hotărâm să ne întoarcem înapoi la munte.
După numai 70 km şi traversarea a două pasuri (Col de Braus – 1002m între Escarene şi Sospel, şi Col de Bruis – 879 m, între Sospel şi Breil sur Roya) ajungem de pe malul mării pe valea Roya, la poalele Alpilor Maritimi. Mergem până aproape de graniţa cu Italia, unde vroiam să urcăm cu maşina în pasul Tende (1870m). Dar surprize surprize, aflăm că drumul până în pas nu (mai) este asfaltat, legătura cu Italia făcându-se printr-un tunel. Cu toate acestea ne încăpăţânăm că urcăm, căci drumul extra serpentinos era o provocare pentru aptitudinile noastre de şoferi. Dar după primele serpentine am renunţat, căci şansele să ajungem sus cu maşina întreagă erau cam mici.:) Drumul este super săpat în versantul muntelui, cu 48 de serpentine strânse, o adevărată provocare pentru bicicliştii bazaţi;).
Pe înserate vizităm şi sătucul Tende, un alt village perchée. Acesta nu seamănă cu satele din apropierea coastei… casele sunt mai puţin îngrijite şi mai puţin înflorate, iar satul este mult mai mare şi se întinde şi pe o diferenţă de nivel mai importantă. În schimb aceleaşi străduţe întortocheate şi înguste, de nu putem să ne abţinem să nu ne întrebăm cum fac oamenii ăştia când se mută sau vor să-şi schimbe mobila sau electrocasnicele mari?:)
Tende aş putea spune că are un aer mai autentic deoarece se vede că oamenii chiar locuiesc acolo şi eventual ziua coboară în vale pentru a se duce la muncă. Nu e clar un sat care să se bazeze pe turism. E interesant, pentru că este deosebit faţă de ce am văzut până acum.
Pentru că a doua zi vroiam să vizităm la Vallée des Merveilles, părăsim valea Roya la Saint Dalmas de Tende şi ne culcăm într-o parcare de pe drumul spre Casterino.
Următoarele două zile aveam să facem un traseu uşor de trekking pentru a vedea gravurile preistorice din Valee des Merveilles, aveam să vizităm Saorge, un alt village perchee interesant şi apoi aveam să ne întoarcem pe valea Durance prin unul din cele mai înalte drumuri de maşină din Europa.
Poveste in doi 