Franţa : frumuseţi una după alta:)

11 08 2011

Marţi, 22 iulie 2008
Distanţa parcursă cu maşina ~ 315 km
Localizare : Regiunea Provence Alpes Cote d’Azur – Departamentele Alpes Maritimes, Alpes de Haute Provence şi Var

Harta zilei:

Ziua anterioară ne-am tratat răul de înălţime cu două trasee de via ferrata, am trecut prin zona Ubaye, un loc încărcat de istorie şi apoi, sătui de Turul Franţei care urma să blocheze chiar drumurile pe care trebuia să mergem noi, am pornit înspre mare. Seara am dormim în pasul Cayolle, în care francezii ne-au arătat că pot să aibă şi ei drumuri înguste. Şi încă cum:).
 
E bine când dormim în locuri de-astea dubioase, că ne mobilizăm să ne trezim dis de dimineaţă, aşa că la 7.30 deja începem să coborâm spre valea râului Var.:) Pe măsură ce coborâm, se observă că am trecut din Alpii Cotici în Alpii Maritimi, căci peisajele devin mai aride şi mai sălbatice. Fiind aşa dimineaţă suntem cam singurii pe drum şi coborâm liniştiţi, cu grijă să nu ne sară în faţă vreo capră adormită.:)

După Guillaume ne uimesc şi ne încântă cheile Daluis, săpate de râul Var în pereţii roşii ai Dôme de Barrot. Apoi drumul continuă prin zone din ce în ce mai aride, pe lângă sate de piatră cocoţate pe dealuri şi prin tuneluri săpate în stâncă. Noi mergem pe un naţional (N202) care ocoleşte localităţile, dar zona are potenţial de plimbări mai amănunţite, fie prin satele autentice sau oraşele fortificate (Entrevaux), fie pe la viaductele şi podurile de pe valea râului Vaire Pe aceste viaducte trece trenul între Nisa şi Dignes les Bains, cunoscut şi ca „le train des pignes”.

Trecem şi de lacul Castillon, lac de acumulare pe râul Verdon, în care a fost scufundat satul Castillon şi o parte din drumul naţional.  În prezent acesta este un important punct turistic deoarece pe malul lui se află mai multe plaje şi locuri din care poţi lansa la apă diverse ambarcaţiuni. Dar pentru că vroiam să ajungem  cât mai repede la cheile râului Verdon, continuăm până în  Castellane şi apoi urmăm valea râului Verdon spre faimoasele chei.

Cheile râului Verdon (Les Gorges du Verdon) sunt cele mai adânci chei din Europa, delimitate de pereţi calcaroşi de 700 metri înălţime, iar de jur împrejurul lor merge un drum spectaculos de cca. 160km. Pentru noi, care venim dinspre Castellane, acest drum se bifurcă la Pont de Soleils. Aici putem alege varianta ce merge pe partea dreaptă a cheilor (în sensul de curgere a apei), prin zona prealpină Digne, sau varianta de pe partea stângă, prin zona prealpină Castellane. Primul drum este cunoscut şi sub denumirea de „La route du point sublime” datorită punctelor de belvedere de pe parcurs. În plus de pe acest drum se poate vizita sătucul medieval Rougon, sau se poate intra pe o potecă turistică de descoperire a cheilor.

Cu toate acestea, noi am ales să mergem pe cel de-al doilea drum, cunoscut şi sub denumirea de „La route de balcons de la Mescla”. L-am ales pe acesta pentru că părea mai puţin important şi mai puţin circulat decât primul. Dar nu ne-a părut rău, căci şi pe aici am trecut pe lângă Trigance, un sătuc fortificat foarte drăguţ, iar peisajele ne-au impresionant profund:). Mai întâi am rămas uimiţi de vegetaţia mediteraneană şi solul nisipos pe care până acum le văzusem doar în filme documentare. Şi în punctele de belvedere ne-a uimit măreţia cheilor râului Verdon care sunt cu adevărat impresionante. Iar drumul care merge pe deasupra lor este de-a dreptul sublim, cineva spunea că „acest drum demonstrează că Dumnezeu, Allah şi Buda sunt şoferi de le-au dat oamenilor ideea şi posibilitatea să construiască aşa ceva”:).

După ce merge pe buza cheilor, drumul urcă în platoul pe care se află localitatea Aiguines şi apoi coboară chiar până la apele râului Verdon, acolo unde acesta se varsă în lacul de acumulare – Lac de Sainte-Croix. Locul este minunat … o mulţime de caiace, hidrobiciclete şi bărcuţe coboară lin prin apele turcoaz ale râului, printre imenşii pereţi de piatră… nişte tineri fac sărituri în apă sau stau la soare pe stânci… pe lac sunt o mulţime de alte caiace, bărci, bărcuţe şi veliere … şi oamenii fac baie şi stau la soare în mica plajă de pe malul lacului. Un adevărat colţişor de rai. Au mai fost şi alţi români pe aici, dar în cu totul alt tip de „plimbare”: http://chiurleas.blogspot.com/2009/06/verdon-canyon-challenge-2009.html.

Pentru că e deja ora 15 ne continuăm drumul, iar la Moustiers Sainte Marie facem stânga şi urcăm pe nişte drumuri secundare spre platoul Valensole. Acesta este un fel de „grânar” al regiunii, aflat la o altitudine de 500m şi cu o suprafaţă de 800 km². Am venit aici pentru că vroiam să vedem câmpurile de lavandă pentru care este cunoscută regiunea şi … încă o dată pe ziua de azi rămânem uimiţi de frumuseţea unor locuri care nici nu ne gândeam că există…

Ne plimbăm printre incredibilele câmpuri de lavandă, admirăm lacul Saint Croix în toată splendoarea lui de pe marginea platoului Valensole şi încercăm să ne închipuim cum arăta aici înainte, când în locul lacului se afla o păşune şi un sat.

Apoi lăsăm cursul râului Verdon să-şi urmeze drumul prin alte lacuri de acumulare până la apele râului Durance, iar noi coborâm înspre mare, printre plantaţii de măslini, pământuri roşii prăfuite şi sate de piatră cocoţate pe dealuri.

Deşi este ora 17 şi până la mare mai avem vreo 140 km, pe drum ne oprim să vizităm şi drăguţul „village perchee” (sat agăţat) Tourtour şi parcul cu grote din Villecroze. „Les villages perchees” sau satele nepaleze, sunt sate construite la marginea platourilor sau la baza pereţilor stâncoşi pentru a se păzi de invaziile sarazinilor din secolul IX. Ele sunt construite din piatră, iar de multe ori se confundă cu piatra colinelor. Sunt străbătute de alei înguste acoperite cu dale de piatră, întretăiate de scări întortocheate care te scot pe neaşteptate în piaţete ornate cu fântâni şi clopotniţe. Acum majoritatea sunt restaurate şi îngrijite, pline de flori şi terase boeme, nişte adevărate perle din zona pre-mediteraneană a Franţei.

 

O dată cu apusul ajungem la Ramatuelle, un alt village perchee aflat pe malul mării. Mergem un pic să ne băgăm şi picioarele în apă dar e cam rece, aşa că ne apucăm să căutăm un camping. Trecem prin Saint Tropez, unde găsim doar parcări cu plată piperată  şi gardurile masive ale viloaielor bogătanilor … dezamăgitor. Pentru că este deja întuneric şi ne dăm seama că şansele să găsim un camping convenabil în această zonă de lux sunt foarte mici, după Sainte-Maxime intrăm pe drumul spre Draguinan şi găsim o parcare mai retrasă în care ne culcăm… A fost o zi plină şi lungă, dar foarte frumoasă…

 Zilele următoare aveam să ne plimbăm pe frumoasele cornişe ale Rivierei Franceze şi prin drăguţele villages perchees Gourdon, Peille, Peillon şi Tende. Apoi, sătui de mare, lenevire şi căldură aveam să plecăm din nou spre munţi.

Pentru celelalte zile ale excursiei click aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

24 08 2011
mike

Deci urmatoarea destinatie pentru bicicleta o sa fie Franta…si cand om face treaba asta clar la voi venim sa ne faceti traseul 🙂

25 08 2011
Irina si Laviniu

Pai poate facem traseul si mergem impreuna atunci 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: