Duminică, 27 septembrie şi 11 octombrie 2009 🙂
Participanţi: Muha, Andrei, Octavian şi Viorica; Florin, Claudiu şi Cristina
Durata: 2h pe vale şi 2 h retragerea până înapoi la maşină
Visam de mult să ajungem pe Valea lui Stan, aşa de demult, încât până la urmă aproape că şi uitasem de acest traseu :-). Noroc cu ceaţa de pe creste care le-a dat Pinguinilor ideea de face o plimbare pe acolo. Am găsit un fel de via ferrata uşoară a la români, cu fiare care scârţâie, trepte rupte şi scări suspendate care se bălăngăne deasupra cascadelor. Ce să mai, toate elementele necesare pentru o tură scurtă dar interactivă. Ne-a plăcut aşa de mult încât peste două săptămâni ne-am întors din nou şi am văzut că la coborâre lucrurile sunt şi mai interesante :-).
Nu sunt prea multe de povestit, aşa că vom lăsa fiecare poză să vorbească printr-un comentariu care se vede cand duceti cursorul pe poză .
Poveste in doi 
ciao!faina valea intr-adevar, e faina si iarna de facut….in 2008 cu cativa prieteni dintr-un club montan am refacut acest traseu, asigurari cordeline plus busteanu ala la perete la care baietii au lucrat juma de zi…sa-l taie, si sa-i faca treptele…noi am luat saritoarea de langa el…oricum, a fost tare sa stim ca este munca noastra valea asta…si ma bucur ca se pot bucura si altii de ea…toate cele bune si sa aveti doar carari cu soare!
De curiozitate de la barajul din ultima poza, pe unde se continua traseul?
Am mers cu cativa prieteni, prima data pe acest traseu, dupa ce am trecut de baraj ne-am tinut dupa rau o perioada, pana am dat de un semn care ne indrepta spre cabana calugarita daca nu ma insel, si aici urmaream niste panglici agatate din loc in loc prin copaci, pana am ajuns la un drum forestier care ne-a dus in final inapoi la Vidrarul de unde pornisem 🙂
Si noi tot cam cum zici tu am mers 🙂
Super traseu, pare chiar mai interesant decat cel de la 7 scari din piatra mare! Pozele sunt foarte relevante ca sa intelegi cam cum e pe-acolo 😀