5. Valea Porumbeilor (Güvercin Vadisi / Pigeons Valley)

19 10 2016

Toată excursia în Cappadocia

Teoretic aceasta poate fi parcursă pe două trasee: varianta lungă (6km), care pleacă de la Hotelul Kaya, din capătul de sud al orăşelului Uchisar şi varianta scurtă (3km), care pleacă din partea de nord al aceluiași orăşel, de la hotelul Cappadocia Cave Resort and Spa.

20160430_122927

img_4378

img_4389
Noi am intrat pe vale undeva între cele două puncte, coborând direct pe străduţele de sub castelul din Uchisar la indicaţiile unui vânzător de la o tarabă. Pentru că după aceea nu am mai găsit nici un indicator sau om pe care să-l întrebăm, am ţinut direcţia „în jos”, mai întâi printre casele noi, locuite,  apoi pe un drum de pământ ce mergea printre formaţiuni stâncoase „găurite” cu foste case pentru oameni şi/sau porumbei, la bifurcaţii am ţinut-o tot „în jos”, până când am ajuns la un ogor cultivat înconjurat de  stânci unde am găsit o piatră pe care arăta cu roşu direcţia spre Goreme (stânga cum coboram noi). A urmat o potecă foarte bine definită printre pereţii de stâncă, până la un moment dat când am ajuns pe un prag deasupra văii de unde se vedea o privelişte superbă… dar nu mai aveai unde să te duci. În schimb se vedea o potecă foarte bine definită ce continua pe deasupra văii pe partea stângă şi aşa ne-am dat seama că ar fi trebuit s-o luăm stânga un pic mai în spate prin nişte boscheţi.

img_4390

img_4425

img_4434

img_4436

img_4438
Până am făcut poze şi am ajuns pe poteca pe care o văzusem şi care ne gândeam că cel mai probabil cobora în firul văii, a început şi ploaia. Bine că am găsit un portal de stâncă sub care să ne adăpostim şi să servim masa de prânz. Mihaela era şi un pic obosită, aşa că am făcut o pauză mai lungă, timp în care am văzut un nenică care tot direcţiona turiştii de pe poteca mare, pe care vroiam să continuăm noi şi îi urca pe undeva pe stâncile de lângă noi şi apoi el apărea pe altă parte şi îi mai aducea pe aici şi pe alţii pe care îi mai aduna de pe potecă. Eram convinşi că îi păcăleşte şi îi bagă prin altă parte să câştige şi el nişte bani, dar am fost curioşi să vedem ce se vede de sus pe unde îi urca el pe turişti. Ne-a plăcut mult cum arăta şi am hotărât să lungim traseul mergând pe platoul de sus, urmând poteca de pe marginea văii până aveam să găsim un loc pe unde să coborâm. (cum mergi pe potecă, la un moment dat pe stânga se vede o scară de fier ce urcă către o casă săpată în stâncă, acolo e şi portalul şi traseul pe care am mers până la urmă).

img_4442

img_4451

img_4456

img_4459

img_4475
Am ocolit destul de mult dar a fost frumos şi ne-am dat seama că vom coborî în vale pe la ceainăria lui Hassan, din varianta scurtă a traseului. De aici încolo nu am mai avut nici o problemă de orientare până în Goreme, poteca fiind clară, lată şi fără dificultăţi, iar la final transformându-se într-un drum forestier ce trecea prin câteva tuneluri săpate în stâncă. Numai bună încât să ne bucurăm din plin de superbele formaţiuni stâncoase sculptate de-a lungul timpului, atât de apele care le-au dat forme neaşteptate, cât şi de oameni care au făcut căsuţe pentru a atrage porumbeii ale căror excremente au fost şi încă mai sunt materiale preţioase pentru agricultura în această zonă aridă şi nisipoasă.

img_4465

img_4480