Franţa : două via ferrata, două pasuri şi o vale încărcată de istorie

3 08 2011

Luni, 21 iulie 2008
Distanţa parcursă cu maşina ~ 150 km

Via ferrata Cretes de Combe la Roche şi Via ferrata Pra Premier
Localizare în Alpi: Alpii Occidentali – Grupa Alpilor Cotici – Masivul Queyras
Punct de plecare: Franţa – Regiunea Provence Alpes Cote d’Azur – Departamentul Haute Alpes – Localitatea Arvieux
Grad: AD (Assez difficile) ambele
Durata traseului pentru noi: 2h pe prima via ferrata şi 1h45 pe a doua

Harta zilei:

Zilele anterioare am făcut plimbări prin zona văii Durance şi prin pasurile Izoard şi Agnel. În plus am făcut galerie la Turul Franţei şi am vizitat comuna aflată la cea mai mare altitudine din Europa. Am dormit într-una din seri la ieşirea dintr-un sătuc şi în cealaltă lângă pasul Agnel.

Deşi după două zile de plimbări suntem dornici de mişcare, dimineaţă vremea este prea frumoasă ca să nu mai urcăm încă o dată până în pasul Agnel, să mai facem nişte poze. După asta urmăm acelaşi drum ca acum două zile, prin Molines en Queyras şi Chateau-Queyras şi ne întoarcem în păşunile Arvieux.

De data asta însă nu mai urcăm spre pasul Izoard, ci mergem spre campingul din Brunissard şi parcăm maşina într-o parcare din pădure cunoscută ca „Le pré des vaches” aflată la 1966m. Ne echipăm şi plecăm după marcaje şi semne spre baza peretelui pe care urcă via ferrata Cretes de Combe la Roche (10-15min).

Deşi de grad AD, traseul este destul de sportiv şi variat, alternând pasaje atletice şi foarte aeriene. Urcă un perete de 300m fără nici o ieşire de urgenţă, însă este foarte bine echipată. Peisajele de jur împrejur sunt foarte faine şi marmotele ţipă din toate colţurile.

Urcăm, traversăm, mergem pe dale spălate şi printre pereţi înguşti, oftăm la micile surplombe şi ne bucurăm de expunerea traseului. Este numai bun de făcut mişcare şi de înfrânt răul de altitudine. Când ajungem sus la pădure, nici nu ne vine să credem că deja au trecut 2 ore…:)

Nu ne mai dezechipăm şi urmăm prin pădure marcajul spre păşunile Pra Premier. Trecem pe lângă nişte pereţi de escaladă şi în vreo 30 – 40 de minute ajungem lângă lacul de unde începe al doilea traseu de via ferrata pe care vrem să-l parcurgem astăzi „Pra Premier”.

La început există două variante, una mai uşoară pe care pot merge şi copiii şi una mai susţinută. Ghici pe care am ales-o, căci acum aveam ceva experienţă:). A fost o alegere foarte bună, căci traseul ni s-a părut mai uşurel decât cel anterior şi foarte frumos. O urcare susţinută, o traversare ascendentă şi aeriană, o urcare mai sportivă, o nouă traversare aeriană şi tot aşa…

Deja ne-am obişnuit cu expunerea via ferrate-lor franceze, aşa că ne bucurăm din plin de traseu, de privelişti şi de înălţime. Deşi traseul este cam prea echipat şi nu ai aproape nici un contact cu stânca, este minunat pentru acomodare cu răul de altitudine şi expunerea. Şi durează maxim două ore. Pentru cei interesaţi, deasupra traseului de via ferrata se află şi un punct geocahe.

Sus găsim o potecă şi nişte momâi care ne duc spre căbănuţele din Clapeyto. Cei care au terminat traseul o dată cu noi se grăbesc la vale, dar nouă nu ne vine să ne întoarcem când vedem sutele de flori care ne înconjoară şi auzim marmotele care ţipă din când în când. Pe drumul care ne duce înapoi spre Pra Premier şi parcare, suntem doar noi şi liniştea muntelui la apus… Dar momentul romantic este întrerupt brusc şi dintr-odată de şuieratul puternic al unei marmote aflată la câţiva metri de noi:)). Reuşeşte să ne sperie mai mult decât toate via ferratele sau traseele dificile pe care le-am făcut până acum… Laviniu mai ales, care era mai aproape de marmoţică mai avea un pic şi sărea din drum:))).

Cam în vreo oră de la ieşirea de pe ultima via ferrata ajungem înapoi la maşină şi plecăm spre Guillestre prin cheile râului Guil. Din Guillestre însă nu ne mai întoarcem pe valea râului Durance ci mergem spre pasul Vars (2108m).  Drumul şerpuieşte lin printre peisajele care se schimbă încet încet, pe măsură ce ne apropiem de pas. Zona pare liniştită şi puţin circulată, poate şi din cauza orei târzii.

După pas coborâm în Ubaye, vale ce a fost mulţi ani izolată deoarece, în afară de accesul dinspre Gap spre  Barcelonnette, valea era accesibilă doar prin pasuri de peste 2000m (pasurile Madallena/Larche, Mary, Longet, Girardin, Vars, Parpaillons în Alpii Cotici şi pasurile Allos, Cayolle, Bonette în Alpii Maritimi). Cu timpul oamenii au reuşit să treacă unele din pasuri, în special Vars şi L’Arche, iar valea Ubaye a devenit punct strategic şi graniţă între Piemont, Savoia si Provence. Nu e de mirare că atunci când trecem pe lângă Tornoux vedem în stâncile de deasupra noastră un întreg complex de fortificaţii ce seamănă cu o mănăstire tibetană săpată în pereţii calcaroşi ai văii. Complexul se întinde pe o diferenţă de nivel de 900m şi este cunoscut şi ca „varianta militară a palatului Versailles din secolul 19”. Rolul său era tocmai acela de a supraveghea mişcările ce aveau loc între pasurile l’Arche şi Vars.

Ca să trecem din valea Ubaye spre Mediterană vrem să traversăm masivul Mercantour prin pasul Bonette-Restefond (2715m), aşa că la Jausiers părăsim firul văii şi începem să urcăm spre pas. Pentru că tot vedem afişele şi gardurile mobile care însoţesc Turul Franţei, oprim la nişte francezi cu rulotă care  aveau programul Turului şi veneau special să aştepte bicicliştii. Când ne spun că zona va fi închisă a doua zi facem cale întoarsă şi mai mergem pe vale până la Barcelonnete, de unde mai avem două opţiuni pentru a traversa masivul Mercantour: pasul Cayolle (2326 m) şi pasul Allos (2250m). Din motive pe care nu le mai ţin minte:) îl alegem pe primul.

Dar surprize – surprize, drumul spre pas trece întâi prin cheile râului  Bachelard, unde are o singură bandă şi din când în când câte un refugiu îngust săpat sub pereţii cheilor, în care să se retragă una din maşini dacă se nimeresc două din sens opus. Apoi continuă tot aşa, îngust şi în serpentine strânse până sus. Am rămas cam surprinşi, căci eram obişnuiţi cu drumuri late în Franţa, chiar şi în cele mai înalte pasuri. La elveţieni ne-am fi aşteptat la drumuri înguste şi stresante, dar iată că şi „Francezii ne-au arătat că pot”:))).

În parcarea din pas este un afiş cu camparea interzisă, dar era noapte de ceva timp şi nu vroiam să ratăm şi priveliştile de la coborâre, aşa că parcăm într-un colţişor şi ne băgăm la somn. Că doar nu campam şi oricum, mai era o rulotă franţuzească care făcea acelaşi lucru. Yupeee!! Mâine coborâm spre maaaareeee!!:) 

 Ziua următoare aveam să ne plimbăm prin multe locuri deosebite şi frumoase ale Franţei: cheile Daluis, canionul Verdon, câmpurile de lavandă de la Valensole , plantaţiile de măslini din Var şi satul agăţat Tourtour.

Pentru celelalte zile ale excursiei click aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: