Nepal – Pe lângă dâmburile cele mari, 2010 (rezumat)

25 05 2011

Perioada: 23.09-31.10.2010

Cele 5 săptămâni şi 3 zile care am fost plecaţi până la urmă au început cu o escală de o noapte în Istanbul şi una în aeroportul din Sharjah (Dubai), care  ne-au ajutat să facem mai uşor tranziţia între Europa şi Asia şi între fusurile orare.

A urmat o zi jumate în nebunia din Kathmandu, unde aveam permanent impresia că suntem într-un film documentar: temple, clădiri îngrămădite, mizerie, aglomeraţie, oameni cu grămada, maşini, animale, motociclete care apăreau din ganguri din care nu te aşteptai să vină vehicule … bine a mai descris cine a zis că „Numai din cer nu venea nimic”.:)) India a fost nimic faţă de ce am găsit aici:)

Memorabile au fost călătoria cu maşina de la aeroport la hotel, când Laviniu a stat în faţă şi era aproape să facă stop cardiac în fiecare intersecţie:) şi prima seară în care, pierduţi în îmbârligătura de străzi din Thamel ne-am trezit în Asan Tole, cea mai aglomerată piaţă din Kathmandu, şi nu oricând, ci la o oră de vârf:). Printre reprize de umblat aleator pe străduţe am reuşit să vizităm Durbar Square din Kathmandu şi templul budist Swayambhunath.

Zborul spre Lukla şi aterizarea au fost lucruri de neuitat, dar nu chiar aşa de îngrozitoare cum ne aşteptam:). Un filmuleţ făcut de noi aici: http://www.youtube.com/watch?v=yT_H7v5vMCI

Au urmat 3 săptămâni cu vreme foarte bună (nici o precipitaţie, doar ceaţă după-amiaza în unele zile), în care ne-am „plimbat” pe la baza vârfurilor celor mari (Thamserku, Khangtega, Ama Dablam, Nuptse, Pumo Ri, Chomolungma, Lhotse, Cholatse). Plimbări scurte, de câte 3-4 ore (nu mergeam mai mult pentru că am fi depăşit limita recomandată de diferenţă în altitudine), şi apoi plictiseală şi distracţie în cabană pe baza „troller-iştilor” , „cititorilor” şi a răului de altitudine care nu mai apărea:).

Primul contact cu influenţa altitudinii asupra organismului l-am avut când am urcat un „deal” fără nume de cca. 5100m de lângă Dingboche, când, după altitudinea de 4900m am simţit efectiv cum abia mai trăgeam la deal, fără să fim obosiţi fizic.  După aceea am mai urcat vreo două „dealuri”, unul de 5530m (Chukhung Ri) şi unul de 5600m (Kala Patthar) şi am fost în taberele de bază a vârfurilor Island Peak şi Chomolungma.

Nu vrem să fim răutăcioşi, dar nu ne-au impresionat nici vârful Chomolungma şi nici tabăra lui de bază. De acolo, de la 5600m varful Chomolungma nu pare nici uriaş, nici frumos, sunt alte vârfuri mult mai impresionante şi mai frumoase. În schimb priveliştea de pe Chukhung Ri a fost incredibilă… nici acum când ne uităm la filmuleţul făcut de pe vârf parcă nu ne vine a crede cât de frumos a putut fi acolo. Filmuleţul e aici: http://www.youtube.com/watch?v=vjAvie8_cYE

Ziua cea mai lungă şi grea a fost traversarea pasului Kongma La (5550m). Trebuia să facem 8-9 ore, dar din cauza rucsacilor grei, aerului rar şi a traseului lung am reuşit să facem 12 ore:). Ultimele două ore au fost cele mai grele, căci deja obosiţi după o zi întreagă de tras la deal şi coborât pe bolovani şi grohotiş ne-am trezit în fata unui gheţar care trebuia traversat şi care nu avea poteca vizibilă, aşa cum scria în ghid… Nu era gheţar cu gheaţă şi crevase, ci mai mult o morenă, dar sub îngrămădeala de pietre era şi gheaţă, pe alocuri erau şi lacuri iar din când în când se auzea cum se mai surpa pe ici pe colo câte ceva. O experienţă de neuitat şi de … nerepetat. Din fericire am reuşit să ajungem pe partea cealaltă fix înainte de lăsarea serii.

În Dzonglha (două cabane aflate la 4800m pe o pajişte de la poalele vârfului Cholatse) am dormit în cort, căci doar acolo mai aveau locuri:). Polarele şi sacii de dormit cei noi ne-au ajutat să nu simţim frigul de peste noapte (-7grade), deşi dimineaţa sacii erau îngheţaţi pe dinafară.

Înainte de zborul din Lukla înapoi în Kathmandu (planificat în sâmbăta din cea de-a treia săptămână) am coborât din Chheplung pe traseul pe care veneau pe jos vechii exploratori din Kathmandu spre Chomolungma. Astăzi traseul este destul de puţin frecventat, majoritatea turiştilor (ca şi noi de altfel) preferând să zboare în/din Lukla, din lipsă de timp.

În ziua în care am stat pe acolo am găsit o lume complet diferită faţă de nebunia turistică ce se afla la câţiva metri diferenţă de nivel mai sus… linişte, sate autentice şi nu doar cabane, fără hoarde de turişti care se îndreaptă spre Tabăra de Bază a varfului Chomolungma, oameni şi copii care te salută pe drum, din curte, de la geam… Am dormit în Surke la un lodge de familie unde ne-am împrietenit cu ei şi ne-au lăsat să stăm în bucătărie şi  să vedem cum gătesc.

Din ciclul „Ai grijă ce iţi doreşti că poate se îndeplineşte”:
Vineri după-amiaza am plecat cu inima îndoită spre Lukla, părându-ne chiar rău că nu avem timp să facem traseul până în Kathmandu pe jos (de fapt până în Jiri, de unde acum se ia un autobuz). Sâmbătă dimineaţa când ne-am trezit ploua de rupea, şi a plouat toată ziua… deci n-a zburat nimic. Duminică şi luni au zburat câteva avioane dimineaţa dar apoi se punea iar ploaia şi se anulau zborurile. Iar biletul pe care ni-l procurase un ghid din Kathmandu „open-ticket” (fără dată şi oră de retur) nu îţi dădea nici un fel de prioritate la zbor, prioritate având cei cu zbor în ziua respectivă. Prognoza meteo se anunţa tot proastă următoarele zile, iar lista de aşteptare la avioane creştea pe zi ce trece, aşa că luni, după ce s-au anulat iar zborurile am hotărât s-o luăm pe jos, căci altfel nu mai ajungeam niciodată în Kathmandu.

Nervoşi, nespălaţi şi cu toate hainele murdare, am pornit în ceea ce până la urmă s-a dovedit a fi cea mai interesantă şi bogată săptămână din viaţa noastră de până acum. Traseul a fost mai greu faţă de „plimbarea” de la altitudine, căci aveam în fiecare zi de urcat şi coborât diferenţe consistente de nivel, dar globulele roşii acumulate pe sus ne-au făcut viaţa mai uşoară:) Am mers prin sate nepaleze, printre terase de orez şi grâu, bananieri şi bambuşi şi vegetaţie ca de junglă la 3000 de m. Am dormit în lodgeuri de familie, în care ne-am împrietenit cu proprietarii, am băut ceaiuri în bhatti-uri (lodge-uri pentru porteri), unde am cunoscut iar oameni deosebiţi cu care ne-am împrietenit.

Totul a culminat cu călătoria din Jiri în Kathmandu când pe aproape 200 km am făcut 11 ore cocoţaţi pe autobuz alături de alţi nepalezi:D. Unii dintre ei chiar adormiseră acolo sus, iar taxatorul tăia liniştit bilete  pe acoperiş în timp ce autobuzul mergea pe marginea prăpastiei:). O călătorie nepreţuită, cum ne zicea un prieten care a trăit-o la rândul lui:). Două filmuleţe făcute de pe autobuz aici: http://www.youtube.com/watch?v=GAIbRm4vAJk şi aici: http://www.youtube.com/watch?v=JcWiaEMQbHw

Pe autobuz ne-am împrietenit cu nişte tineri nepalezi şi ne-am petrecut cu ei restul de 3 zile în Kathmandu. Am vizitat împreună templul hindus Pashupatinath, templul budist Boudhanath şi oraşul Bhaktapur. Ne-au plimbat cu motocicleta lor prin circulaţia haotică, cu microbuzele şi autobuzele locale unde stai aproape în capul altora:) şi am fost la ei acasă unde ne-au gătit Dal Bhat. O altă experienţă de neuitat…

Am plecat de acolo dornici să ne întoarcem cât mai curând ne va fi posibil.

 Ne-a plăcut atât de mult, încât după 5 luni ne-am întors:) Ce am făcut a doua oară găsiţi aici

Excursia s-a încheiat cu o altă zi de escală în Istanbul, unde ne-am delectat mâncând sau admirând specialităţile culinare locale şi vizitând turnul Galata, piaţa Taksim, câteva moschei şi Yerebatan Sarnici (cel mai mare rezervor subteran de sub oraşul Istanbul).

POVESTIRI DETALIATE

I. O viziune diferită (în loc de introducere)

II. Trekking pe la poalele uriaşilor lumii – zona văii Khumbu

1. Plimbări matinale (Lukla – Dingboche)

Partea I : Lukla  – Namche Bazaar

Partea II : Namche Bazaar – Dingboche

2. Călătorie spre capătul lumii  (Dingboche – Chukhung)

3. Chukhung Ri, cel mai deal dintre dealuri:)

4. Sub puterea altitudinii (Kongma La – Dzonglha)

Partea I :  Chukhung – Gorak Shep prin Kongma La

Partea II : Kala Patthar, EBC şi Gorak Shep – Dzonglha

5. Punct şi de la capăt. Retragerea aduce experienţe nebănuite  (Dzonglha – Lukla)

6. Cum NU se zboară din Lukla când e vreme proastă

III. O săptămână de neuitat în satele nepaleze – pe jos spre Kathmandu

1. În ţara şerpaşilor (Lukla – Sete)

Partea I : Lukla – Kharikhola

Partea II : Kharikhola – Sete

2. Ultimele zile printre terase (Sete – Jiri)

IV. Unsprezece ore nepreţuite (în loc de încheiere)

V. Diverse informaţii utile

1. Antrenament

2. Ce am cărat cu noi

3. Formalităţi, costuri, vaccinuri

Prieteni care au fost alături de noi:

Clubul Alpin Român – Secţia Universitară Cluj ( carclujuniv.blogspot.com/)

Magazinul Craimont – echipament de munte (http://www.craimont.ro/)

 

Alti romani prin aceeasi zona, insa la alergare nu la trekking:) http://chiurleas.blogspot.com/2010/12/2010-11-solu-khumbu-trail-povestea.html

 


Acțiuni

Information

11 responses

10 11 2010
Dinu Mititeanu

Calde felicitari ! Ne bucuram ca inca un vis vi s-a implinit ! La mai multe asemenea !
Dinu si Marlene

10 11 2010
Iuliana

Ce am retinut eu din toata povestirea au fost mai ales experientele culinare ! Acuma mi s-a facut foame si trebuie sa ma duc sa mananc, logic !

11 11 2010
ralucita

Foarte frumoasa experienta, intr-adevar!….si merita sa va vedeti cu ei, povestile amuzante pe masura ce se deruleaza pozele sunt muuult mai reprezentative…eu, daca nu muream de rau de altitudine, sigur muream de inima pe acoperisul autobusului pe serpentine 😉

11 11 2010
Cristi Cuturescu

Ma bucur pentru voi si pentru dorinta de a ne impartasi si noua din farmecul excursiei. Ravnesc la o asemenea tura, insa nu pot rezista atatea saptamani fara telemeaua de oaie 🙂

11 11 2010
Irina si Laviniu

:)) Noua ne spui? Dupa 5 saptamani, micul dejun din Istanbul cu salam, telemea si paine ni s-a parut regesc, parca mancam cea mai fina si buna mancare de pe pamantul asta :))

15 11 2010
darkclauds

Felicitari pentru calatorie! Astept cu nerabdare relatarile detaliate si cat mai multe fotografii.

17 11 2010
kya

O calatorie la care nu voi inceta sa visez decat atunci cand voi ajunge acolo. Multumesc pentru informatiile utile si pentru dezvaluirea unei lumi atat de departe si totusi atat de aproape de mine.

17 11 2010
Mihai

Intr-adevar o experienta de neuitat. Astept detaliile(ar fi interesante si cele legate de costuri).

17 11 2010
Irina si Laviniu

Pot sa-ti spun pentru inceput ca ne-a costat totul (din Bucuresti pana inapoi in Bucuresti) 🙂 cam 1500 euro de persoana. Mentionez ca nu am avut ghid, porteri sau altele asemenea si ca ne-am organizat singuri totul.
Probabil ca la un moment dat vom pune si un post cu costurile detaliate, dar cine e interesat pana atunci poate sa ne intrebe pe mail.

26 11 2010
Mihai

Sincer e mai putin decat ma asteptam 🙂
Felicitari inca o data.

17 11 2010
cristian ungureanu

Bravo Dragii Mei ,
… cu adevarat ati reusit prin povestioara sa ma aruncati in mirificul vis trait in realitate de catre dumneavoastra , … frumos si de neuitat .
Cu Consideratie ,
cristi .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: