Elveţia: Ceaţa ne izgoneşte spre obiectivele din Franţa

20 06 2010

Joi, 2 august 2007
Distanţa parcursă ~ 225 km
Harta zilei:

Ziua anterioară am urcat vârful Eggishorn (2926m), de unde ni s-a deschis o frumoasă panoramă asupra Gheţarului Aletsch, cel mai lung gheţar al Europei şi a vârfurilor înzăpezite ale Alpilor Bernezi şi Penini.  După tură am mers să vedem pasul Simplon, unde am şi dormit.

Dimineaţa ne întâmpină cu vreme urâtă. Pasul se află chiar la graniţa dintre Alpii Leopontini şi cei Penini şi ar trebui să vedem vârfurile Monte Leone, Fletschhorn, Weismeiss, dar vedem numai bazele gheţarilor care îl mărginesc. Asta ne cam bosumflă, pentru că azi era ziua de Matterhorn. Ne lălăim cât putem dar vremea nu dă semne de schimbare, ci dimpotrivă, aşa că ne coborâm la loc în valea Ronului pornind spre Saas Fee şi Zermatt în speranţa că vom găsi totuşi o vreme bună.

Jos cerul este senin şi mai vedem ceva gheţari atârnaţi ce ies din ceaţă, dar marile vârfuri şi-au tras perdeaua de nori. La Visp facem stânga spre bifurcaţia Saas Almagel şi Zermatt. Oraşele acestea sunt aşezate într-o locaţie foarte frumoasă, pe două văi ce se află de-o parte şi de alta a crestei formate din vârfurile Dom, Mischabel şi Rimpischorn.

Hotărâm să încercăm întâi vremea din Saas Fee. Citisem că în oraş nu se circulă cu maşina şi că este o parcare mare la intrarea în oraş, dar nu-mi închipuisem că poate fi atât de mare şi nici atât de  aproape de poalele gheţarului. Parcarea este gratuită pentru primele 2 ore aşa că profităm să dăm o raită prin oraş să admirăm căsuţele din piatră pline de flori şi străduţele înguste pe care circulă alpinişti şi buburuze electrice. Ni se par super tari maşinuţele astea şi super tari elveţienii care după ce au ajuns în inimile munţilor cu instalaţiile pe cablu şi construcţiile, au grijă măcar să-şi păstreze aerul din sătuce curat. Nu ştiu dacă am mai menţionat asta, dar în Elveţia am avut surpriza să găsim o groază de sate/orăşele răspândite pe coastele munţilor, în care nu au voie să intre cu maşina decât localnicii, câteodată nici ei, şi la care se ajunge pe drumuri extrem de înguste : ).

Mai aruncăm din când în când o privire asupra gheţarului Fee, că poate, poate vedem şi noi vre-un vârfuleţ penin, dar nimic. Plecăm spre Zermatt, încă sperând. De fapt ne oprim în Tasch, unde se lasă maşinile şi se ia un tren sau o buburuză electrică spre Zermatt. Dar norii sunt groşi şi picură, aşa că tragem undeva pe dreapta şi hotărâm să aşteptăm un pic, poate poate se ridică norii. Vorba ceea, speranţa moare ultima… Dar după vreo două ore în care stăm în maşină pierzându-ne timpul cu diverse, ne dăm seama că Alpii Penini nu vor sub nici un chip să ni se arate de aproape. Doar am avut o vreme minunată în ultimele două zile, n-om vrea să avem aşa în fiecare zi. Aşa că facem cale întoarsă până în Visp, de unde o pornim întins spre Franţa, cu gândul la noi aventuri.

Valea Ronului cea îngustă şi împădurită îşi schimbă treptat aspectul, devenind când nici nu-ţi dai seama o albie întinsă parcelată cu plantaţii de viţă de vie extinse şi pe dealurile line ce o mărginesc. Mai adaugi vreo două ruine de cetăţi ce se înalţă semeţe, stânci verticale atârnate deasupra viţei de vie, cascade care se zbuciumă albe peste ele şi jocul norilor cu razele de soare şi deja te simţi ca în altă lume : ).

Din Martigny părăsim valea Ronului, şi începem să urcăm pe serpentine strânse printre vii, spre pasul Forclaz (1527 m). De aici coborâm în valea Trient şi trecem în Franţa pe  lângă canionul Tete Noire (1204m).  La punctul de trecere al frontierei vameşul nu se stresează să iasă în ploaia torenţială să ne verifice, şi când se duce Laviniu la el să-i arate paşapoartele (deh, ni s-ar fi părut ciudat să trecem aşa, ca prin brânză, ne era să nu ne trezim cu sirenele după noi) îl întreabă de ce s-a mai dat jos din maşină : D. Vive la France!

După un drum destul de îngust şi nu prea bun, pe lângă nişte sate care par destul de uitate de lume, ajungem în micuţul pas Montets (1461 m) din care se coboară pe valea Râului Arve spre orăşelele Argentiere şi Chamonix. Mergem până aproape de Chamonix dar nu găsim nici un loc propice pentru dormit, aşa că ne întoarcem în pas unde erau şi francezi care făceau acelaşi lucru. Bonne nuit…

Următoarele două zile le-am petrecut în Chamonix. În prima a fost vremea cam proastă aşa că am pierdut-o la shopping de echipament şi plimbare, şi am dormit în drăguţul (şi ieftin) camping Les Arolles. E foarte fain în camping, căci pe lângă corturi vezi numai colţari, pioleţi, corzi, hamuri şi alte echipamente de alpinism. A doua zi am urcat cu telecabina la Aiguille du Midi şi de acolo ne-am plimbat cu telecabina panoramică spre Helbronner.

 

Pentru celelalte zile ale excursiei click aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: