Austria: dragoste la prima vedere :)

20 06 2010

Luni, 23 iulie 2007
Distanţa parcursă cu maşina ~ 300 km
Harta zilei ( de când am ieşit de pe autostradă) :

Deşi începusem cu bagajele de vineri seara, am reuşit să plecăm din Bucureşti tocmai sâmbătă seara pe la 18.30, cu gândul de-a ajunge măcar până la Sibiu. Maşina era plină de bagaje ca pentru 4 persoane, nu pentru două şi ne tot întrebam unde aveam loc să dormim şi dacă aveau să ne lase să trecem la graniţă. : ) Ne-a şi amuzat de altfel întrebarea nevinovată a vameşului uitându-se pe geamul din spate „doar două persoane?” : D
Duminică pe la 15.30 am intrat pe autostrăzile din Ungaria, spre marea mea bucurie. (Laviniu nu avea pe atunci permis iar eu eram începătoare). Timpul a zburat pe nesimţite şi pe la 19.30 am ajuns şi în Austria, unde am mers pe A4 până la ieşirea spre Viena, şi apoi pe A1 spre Salzburg. Am dormit într-o parcare de pe autostradă, la vreo 100 km după Viena. Încă ne întrebăm cum am avut loc în spate printre atâtea cutii şi atâţia rucsaci : )
Urraa!! Suntem în Europa, pe cale de-a începe prima noastră aventură ??!!

Suntem obosiţi după o zi întreagă de condus, aşa că plecăm abia pe la 10. Trebuia să schimbăm autostrada şi s-o luăm pe A9 spre Graz, dar fiind începători în ale autostrăzilor şi fără tehnologia modernă a GPS-ului  ratăm ieşirea, aşa că ne plimbăm un pic şi pe lângă austostradă până găsim direcţia corectă. Pe la Micheldorf in Oberösterreich ieşim de tot de pe autostrăzi, pentru că începuseră deja tunelurile prin munţi şi noi vroiam să vedem peisaje, nu să trecem grăbiţi prin tuneluri. Nu ieşim bine că ne şi iau în primire numai căsuţe cu flori, grupate două trei la un loc, fără garduri între ele, cu iarbă frumos aranjată, construite pe păşunile de la baza munţilor Totes. Cu această ocazie am aflat că numele acestor munţi s-ar traduce mot a mot „Munţii (gebirge) Morţi (totes)”, denumirea fiind inspirată nu din periculozitatea lor, ci din faptul că sunt lipsiţi de vegetaţie. Cel mai înalt vârf este Großer Priel, de 2515 m. Oprim să facem poze şi filmuleţe şi să admirăm în voie de frumuseţile care ne înconjoară. Ne gândim că dacă aici este aşa, ce frumos are să fie în Elveţia …

Mergem spre lacul Hallstatt, prin Liezen şi Bad Mitterndorf şi apoi pe un drum secundar (L 701) mai îngust decât drumurile normale şi cu pantă de 23%, dar perfect dpdv asfalt. Noroc că îl facem la coborâre că altfel cred că exploda motorul : D.  Lacul este frumuşel, superb aşezat între munţii Dachstein şi Totes, şi pe maluri se găsesc căsuţe foarte frumoase,  îngrijite şi pline de flori. Apa lacului este caldă, în ciuda faptului că se află între munţi, unii  oameni chiar făcând baie împreună cu câteva lebede. Noi nu avem timp de baie căci suntem deja în întârziere faţă de plan şi vrem să vedem cât mai multe, nu să ne relaxăm : ).

Ne uimeşte faptul să vedem pe drumuri principale bariere care se închid în caz de pericol de avalanşe… Dar de-acum 80% din drumurile pe care le vom parcurge vor avea bariere, aşa că aveam să ne obişnuim şi la un moment dat nici să nu le mai observăm.

Continuăm după indicatoare spre localitatea Gosau, unde auzisem că este un lac frumos.  Din localitate facem stânga spre Gosau See. Este o zonă foarte cochetă, o vale largă şi plată plină de căsuţe cu flori la geamuri şi foarte aranjate. Mergem spre lac, dar parcarea este plină şi ni se pare că pentru a vedea lacul trebuie să urcăm cu o telecabină, aşa că ne hotărâm că nu are rost să mai oprim, pentru că nu avem de gând să dăm bani pe telecabină doar ca să vedem un lac. Totuşi dăm o raită şi prin parcarea de sus înainte să plecăm şi pe neaştepate apare gheţarul Dachstein strălucind sub razele blânde ale soarelui. Mai contează că nu-s locuri de parcare? O parcăm în orăşel şi venim pe jos : D Avem noroc şi găsim locul de parcare dorit un pic mai jos.  Urcăm în ritm alert , ne aşezăm pe băncuţa din faţa lacului şi rămânem să admirăm gheţarul. Eu mirându-mă într-una (era primul gheţar pe care îl vedeam „live”) Laviniu un pic mai reţinut, deh el fusese deja pe la Aguille du Midi, era obişnuit : ).

La un moment dat ne plictisim şi de asta  şi plecăm înainte spre următoarele obiective. Mergem în continuare spre Abtenau, în căutarea canionului amenajat de pe râul Lammer (Lammer Klamm – Oberscheffau) care se află la vreo 3 km după localitatea Pichl. Din ce văzusem în pozele de pe Google Earth ne aşteptam să fie un canion extraordinar. Am rămas un pic dezamăgiţi. Era frumos şi adânc, nu zic, dar era micuţ. Din pozele de pe Google părea foarte lung. Partea cea mai impresionantă (în dreapta) este scurtă dar frumoasă, cu pereţii înalţi săpaţi de râu şi cu culoarea de smarald a apei, cum nu mai văzusem până atunci. Este totuşi impresionant. Nu atât pe cât ne aşteptam dar este…

Suntem cam în întârziere (în jur de ora 16) aşa că o luăm repejor spre localitatea Werfen (pe B159, ce merge paralel cu A10), unde se află EisriesenWelt, peştera cu cel mai mare gheţar de peşteră din lume. Al treilea este cel de la Scărişoara de la noi. Dar valea largă a râului Salzach „păzită” de nişte creste ca ale Craiului din munţii Hagen (Alpii Berchtesgaden)  şi castelul Burgwerfen cocoţat pe o stâncă în mijlocul văii ne încetinesc, aşa că ajungem la peşteră prea târziu ca s-o mai putem vizita.

Se spune că aici se găseşte cel mai mare sistem de peşteri de gheaţă din Europa, galeriile şi sălile impunătoare extinzându-se pe cel puţin 40 kilometri în masivul Tennen. Aproape de intrare s-ar afla un zid de gheaţă înalt de 30 de metri, iar în vârful său s-ar întinde un labirint de încăperi şi culoare. În peşteră s-ar găsi adevărate cortine şi coloane de gheaţă cu forme ciudate şi purtând fel şi fel de nume  „orga de gheaţă”,  „capela de gheaţă”, „uşa de gheaţă”. Aceste formaţiuni au fost create de apa care s-a infiltrat în grotele de calcar formate cu peste 2 milioane de ani în urmă. Iarna, la această altitudine (1641m) temperatura în peşteri scade foarte mult. Ploaia şi apa rezultată din topirea gheţii în timpul primăverii se infiltrează şi îngheaţă instantaneu în interiorul grotei, dând naştere unor formaţiuni spectaculoase asemenea stalactitelor si stalagmitelor unei peşteri obişnuite.

Noi n-am văzut, aşa că nu putem spune dacă cele de mai sus sunt sau nu adevărate : ). Dar asta e, poate vom veni altă dată să verificăm. De regretat că am urcat până aici nu regretăm, pentru că  ne-am delectat privirea cu priveliştea masivelor Hagen şi Tennen şi cu un drum în serpentine strânse şi înguste şi cu pantă peste 10 % : D. Din fericire curbele aveau câte o oglindă să poţi vedea dacă  vine cineva din sensul opus, aşa că stresul n-a fost prea mare.

Din Werfen ar fi trebuit să urmăm valea râului Salzach spre Sankt Johann im Pongau (B159 şi apoi pe B 311) ca să vedem Canionul Liechtenstein din Groβarl. Numai că ne-am găsit să închidem laptopul, ne-am încurcat în atâtea intersecţii şi am luat-o la dreapta mai devreme decât trebuia, imediat după Bischofshofen (pe B 164). Ne-am dat seama de asta când am văzut că tot urcam prin pădure, râul dispăruse şi nu mai apărea nici o localitate. În cadrul şedinţei tehnice am decis să continuăm pe aici, că oricum părea un drum mai prin munţi şi în final ne-ar fi scos înapoi tot în valea râului Salzach, la Lend. Canionul va rămâne pentru altă dată, alături de peştera de gheaţă.

Greşeala ne-a adus o surpriză plăcută căci ne-am trezit la poalele unui munte superb şi care părea total innacesibil cu turnurile şi pereţii săi de piatră, iar apusul care colora stânca dădea şi mai mult farmec peisajului. Ne tot uitam la el şi ne întrebam cum s-o chema şi dacă or exista ceva trasee pe acolo. Ne uitam în special la o creastă formată dintr-o serie de turnuleţe şi ne gândeam ce tare ar fi să fie un traseu pe acolo, dar n-avea cum ziceam noi… aia e doar pentru alpinişti…

Ne-a plăcut atât de mult încât ne-a rămas în gând şi acasă am început să căutăm informaţii despre zonă. Aşa am aflat că muntele avea un nume pe măsură, Hochkönig (Înaltul Rege), iar dintr-un filmuleţ de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=8vOsw86f8XE ne-am dat seama că fix pe creasta care ne atrăsese nouă atenţia mergea traseul de klettersteig Der Königsjodler (Iodlerul Regelui). Uau! De-atunci ne-am întors pe acolo în fiecare vacanţă, iar în vara lui 2009 am şi reuşit să parcurgem Der Königsjodler până la capăt.

În micuţa localitate Dienten am Hochkönig nu ne putem abţine să nu ne oprim să admirăm pe îndelete superbele case de lemn cu balcoane pline de flori. Iar de-aici încolo până am intrat iar pe valea râului Salzach am găsit numai mici localităţi cu toate căsuţele înghesuite una lângă alta, aranjate şi pline de flori.

Căutăm un pic cel de-al treilea canion din program, Kitzloch Klamm de lângă Taxenbach, unde la ora aia (20.30) deja nu mai era nimeni. Ne uităm un pic pe-acolo, nu ni se pare atât de interesant încât să merite să aşteptăm până a doua zi să-l vedem, aşa că mergem înainte spre Zell am See să căutăm un loc de dormit. Numai că ghinion, de unde toată ziua găsisem numai parcări retrase şi cu toalete, acum nu mai găsim decât mici refugii pe marginea drumului şi localităţi una după alta.

Nu prea vrem să dormim în camping încă din prima seară, aşa că o luăm spre Kaprun în speranţa că vom găsi un loc retras în care să dormim. Urmăm un drum care se opreşte tocmai sus la lacul Mooserboden, iar după staţia telecabinei Maiskogel găsim o parcare unde dormeau oameni în vreo două rulote şi nu era nici un semn de interzis. Ne băgăm şi noi lângă ei la somn, obosiţi după o primă lungă zi de excursie, în care am văzut o mulţime de lucruri noi şi frumoase.

Ziua următoare avea să ne întâmpine cu vreme proastă, aşa că am vizitat orăşelul Zell am See şi apoi am continuat pe valea râului Salzach până aproape de izvoare, la superbele cascade Krimml. Am trecut prin pasul Gerlos spre frumoasa vale a râului Ziller şi apoi am intrat pe autostrada ce merge pe valea râului Inn şi am dormit într-o o parcare cu wc, info point, iarbă verde cu măsuţe şi zid antifonic, chiar după ieşirea spre Wattens.

Pentru celelalte zile ale excursiei click aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: