De Rusalii prin Retezat si Godeanu (prima zi)

7 05 2010

 

Exact cum se ghicea şi de pe hartă, prima parte a urcuşului prin pădure este abruptă, iar serpentinele strânse, rucsacii grei şi căldura scot untul din noi până ieşim la golul alpin, imediat sub Vârful Zlata. Aici sus rucsacii parcă devin mai uşori, şi nu din cauza pauzei în care am mai mutat din greutatea din spate în stomac : ), ci datorită peisajelor care ne distrag atenţia şi ne fac să uităm de ei… În spate avem Şaua Iepii din Munţii Ţarcu, unde am dormit acum vreo 4-5 ani şi am băut apă dintr-o baltă : ) şi vârful Ţarcu, pe care se zăreşte clădirea staţiei meteo. În dreapta mergem paralel cu culmea munţilor Godeanu, unde sperăm să ajungem mâine şi de unde vârful Gugu ne priveşte semeţ… Mai în glumă mai în serios ne întrebăm dacă chiar avem vreo şansă să ajungem să dormim pe el seara următoare, nu de alta dar ne propusesem să verificăm dacă vin extratereştrii sau focurile lui Decebal pe acolo noaptea : ).

După urcuşul de 5 ore pe vârful Zlata, plimbarea pe platoul Radeş spre Lacul Zănoaga devine o plăcere, mai ales că am scăpat şi de jnepeni iar  în depărtare ne întâmpină meterezele cetăţii de piatră a Retezatului, pe care trebuie să o traversăm azi dacă vrem să avem vreo şansă să ne ţinem de plan… Printre poze, vorbe şi bucuria peisajului aproape că nici nu ne dăm seama când ajungem pe malul lacului Zănoaga. Norocul nostru că vremea a fost bună şi am văzut încotro trebuie să mergem, căci după ce ieşi din pădure marcajul se află aproape numai pe pietre, iar dacă ar fi ceaţă ar fi tare greu de găsit.

Facem o pauză pe veranda refugiului gol, lăsându-ne ochii să hoinărească prin frumoasele locuri care ne înconjoară şi urechile să se bucure de liniştea perfectă pe care o găsim aici, în inima munţilor. Contrar prognozelor, vremea este superbă deasupra noastră, doar pe crestele Godeanului fiind o acumulare de nori din care probabil că a şi plouat după cum arată. Mă uit la panta pe care am coborât din platou… pare atât de lină şi inofensivă, nici n-ai zice că cu câteva luni în urmă avalanşa era cât pe ce să curme viaţa unui schior…

Momentul critic vine atunci când trebuie să ne hotărâm pe unde să o luăm în continuare… La maşini vorbiserăm că nu mai cărăm colţari, piolet sau cordelină pentru că o luăm pe Cracul Slăveiului, pe unde în mod sigur nu vom avea nevoie de ele. Însă de la refugiu acest picior se vede atât de departe şi este atât de mult de coborât până în Valea Judele (pe un traseu pe care nu prea mai există marcaj)  şi apoi de urcat la loc şi de mers pe culme, încât dacă am fi luat-o pe acolo am fi avut toate şansele să punem corturile undeva pe la începutul urcuşului…

Nu încape îndoială că varianta ce merge prin şaua Judele este mult mai fezabilă decât Cracul Slăveiului… în cazul în care coborârea în căldarea de la Bucura este abordabilă în siguranţă fără echipament de iarnă, căci acolo zăpada persistă mult mai mult decât în alte locuri. Presaţi de timp, nu avem nici prea mult timp de stat pe gânduri, aşa că în lipsa unui bănuţ „dăm cu piatra” care ne spune să o luăm prin Şaua Judele. Până la urmă, dacă ni se pare prea urâtă şi periculoasă avem opţiunea întoarcerii. Aşa că rucsacii în spate şi la deal, că mai avem mult până la destinaţie şi este deja trecut de ora 17.

După refugiu poteca marcată cu punct roşu urcă destul de abrupt şerpuind printre pietre până lângă Şaua Şesele Mari (2328m), iar apoi  urmează creasta în urcare susţinută până în Şaua Judele. Deşi urcuşul care se arată în faţă încearcă iar să ne demoralizeze, meterezele Retezatului aflate din ce în ce mai aproape, lacurile înzăpezite din care izvorăşte râul Judele, abrupturile înzăpezite ale crestei dintre vârfurile Slăveiu şi Judele şi vârful Retezat ce se înalţă ca un rege peste zona rezervaţiei ne fac urcarea mult mai uşoară.

Din şaua Judele peisajul se schimbă radical, în căldarea Bucurei fiind mult mai multă zăpadă care dă un farmec aparte peisajului şi aşa deosebit. La prima vedere coborârea în căldare pare înfricoşătoare, cu o bucată de zăpadă foarte înclinată ce ar trebui traversată şi mă trec toate apele când mă gândesc că ar trebui să trec pe acolo fără măcar un piolet. Altă variantă e muchia accidentată a Slăveiului, dar şi aceasta e acoperită de zăpadă aşa că nu e o variantă prea bună… Lia şi Leo se duc să studieze situaţia şi observă că limba de zăpadă poate fi ocolită pe o potecuţă abruptă ce trece pe la baza ei, aşa că hotărâm să continuăm.

Zăpadă, blocuri de stâncă, lacuri îngheţate, fire timide de iarbă şi pereţi verticali înroşiţi de lumina apusului ne încântă privirile şi sufletele în acest colţişor de rai… aşa am rămâne aici să dormim… Dar asta ar însemna să ne trezim mâine dimineaţă cu noaptea în cap iar unii nu sunt de acord, aşa că stăm un pic să ne încărcăm bateriile cu liniştea şi frumuseţea acestor locuri şi apoi pornim cu părere de rău la vale până în Poiana Pelegii, unde am punem corturile şi rămânem peste noapte.

Harta: aici

Toata povestirea: aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: