Traversarea Elveţiei între Franţa şi Austria

23 02 2010

Vineri – Sâmbătă, 1-2 august 2008

Distanţa parcursă cu maşina: 360km

Zilele anterioare ne-am delectat cu două superbe trasee de via ferrata franceze şi seara am domit în campingul Les Arroles din Chamonix.

După aproape trei săptămâni petrecute pe meleaguri franceze, iată că a sosit timpul să ne mai întoarcem şi la prietenii noştri austrieci. Petrecem o zi de shopping de echipament în Chamonix şi apoi dormim în micuţul Pas Montets (1461 m), unde dormiserăm şi cu un an înainte.

Sâmbătă ne trezim de dimineaţă, ne luăm la revedere de la gheţarii ce se revarsă din zona Mont Blancului şi luăm drumul deja cunoscut către Austria.  Când vedem aglomeraţia de maşini ce urcă dinspre Elveţia ne dăm seama că e sâmbătă şi că întreaga zi va fi dedicată  traversării  Elveţiei. De ce? Pentru că nu vrem să intrăm pe autostrăzi (la ei singura variantă de vignetă este cea pe un an care costă în jur de 26 euro şi nu vrem să dăm atâţia bani pentru doar 360 km) iar restul drumurilor, după cum ştim din experienţa din 2007 sunt cu câte o singură bandă pe sens, cu restricţii de viteză, cu multe zone cu depăşirea interzisă şi evident, foarte aglomerate la sfârşit de săptămână. 

Deşi la finalul zilei eram cam plictisiţi de atâta stat în maşină, nu ne-a părut rău, pentru că am revăzut unele din locurile frumoase pe care le descoperiserăm anul trecut: viile agăţate pe versanţii de lângă Martigny, impresionantul pas Furka (2431m) din al cărui gheţar izvorăşte Ronul şi nu în ultimul rând îngustul Canion Schöllenen, de după Andermatt.

 

Am reuşit să ne îndeplinim şi un mic vis rămas tot de anul trecut, acela de a vizita mai în profunzime cantonul Uri. Acest canton se întinde pe o suprafaţă de 1 077 km² de-a lungul văii râului Reuss, întocmai unui fort având drept ziduri impunătoarele creste ale Alpilor Glarus şi Bernezi, iar gheţarii îi acoperă aproximativ 10% din suprafaţă. Este locuit de numai 35.000 de persoane şi este străbătut doar de câteva drumuri, majoritatea închise iarna. Este blocat de Pasurile Oberalp (2044m), St. Gotthard (2108m) şi Furka (2431m) în sud, de Pasul Susten (2224m) în vest şi de Pasul Klausen  (1948m) în nord-est, singurele două drumuri de acces auto iarna fiind cele care ies prin nord.  Anul trecut vizitaserăm toate pasurile cu excepţia Pasului Klausen, aşa că ne-am reconfigurat traseul spre Austria astfel încât să trecem şi prin el.

Cu cei 1948 m ai săi, acest pas este chiar mic faţă de media celor pe care le-am vizitat până acum, dar peisajele pe care le oferă sunt comparabile cu cele din pasurile cele mai înalte. La urcarea spre pas, drumul merge agăţat pe unul din versanţii văii Schächen, pe albia căreia sunt împrăştiate sătuce elveţiene. Pereţii abrupţi ai celuilalt versant sunt la un moment dat tăiaţi de o vale îngustă ce izvorăşte de undeva de la poalele crestelor înzăpezite ale Alpilor Glarus ce se ghicesc prin ceaţă. Pe această vale se află un sătuc „aruncat” între doi pereţi înalţi de stâncă, iar lângă ea ne încântă privirea o cascadă impresionantă (cca 100 m înălţime). Mai târziu aveam să aflăm că frumoasa vale se numeşte Brunnital, iar cascada Stäuben.

Pasul efectiv l-am prins cam în ceaţă, aşa că doar am ghicit câte ceva din pereţii imenşi de stâncă ce îl înconjoară. Pe partea cealaltă drumul coboară în valea largă şi înverzită a râului Linth, unde am avut impresia că am părăsit Elveţia şi am intrat deja în Austria. Sau mai bine zis, aici arăta ca Elveţia pe care o visam noi înainte de prima ieşire în Alpi, din 2007, când ne-a dezamăgit Elveţia după ce traversasem o Austrie foarte frumoasă. Urmăm valea până la vărsarea în frumosul lac Wallen şi o dată cu lăsarea serii părăsim şi noi Elevţia.

În continuare traversăm Liechtenstein-ul aproape fără să ne dăm seama când ieşim din Elveţia, şi avem ceva probleme în Austria la găsirea unei benzinării deschise de unde să luăm vigneta (era deja în jur de ora 22-23 când am ajuns la Feldkirch). Găsim în cele din urmă un OMV deschis pe lângă Frastanz, intrăm pe autostrada spre Bludenz şi ne culcăm în prima parcare care ne iese în cale.

Ziua următoare aveam să parcurgem  Arlberger Klettersteig, un superb traseu de via ferrata de la austrieci, complet diferit faţă de via ferratele franceze.

Pentru celelalte zile ale excursiei click aici


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: