Via Ferrata Brigata Tridentina

4 02 2010

Luni, 13 august 2007

Localizare în Alpi: Alpii Orientali -> Grupa Alpilor Calcaroşi de Sud -> Subgrupa Dolomiţi-> Masivul Sella
Punct de plecare: Italia -> Trentino-Alto Adige -> cum mergi dinspre pasul Gardena înspre localitatea Corvara, se face o parcare mare pe dreapta, dintr-un ac de păr de curbă

Grad: Mediu/Dificil (3B în unele descrieri)
Durata traseului pentru noi: 2h până la Turnul Exner, escaladarea turnului 3h, coborârea pe Val di Setus 1h30
Diferenţă de nivel: 630 m urcare + 630 m coborâre

La acest link găsiţi o hartă cu masivele şi pasurile din Dolomiţi pentru un pic de orientare: http://www.harrytsappas.co.uk/map-dolomiti001001.jpg .

Ultimele două zile cam pierduserăm timpul prin zona Pasului Valparola (2192m) din cauza vremii proaste şi a problemelor pe care le-am avut în Campingul „Dolomiti” din Cortina d’Ampezzo, unde ne-au fost furate nişte haine puse la uscat. Eram cam supăraţi şi din cauza zăpezii proaspete căzute pe sus care ne-a stricat planurile de trasee, aşa că ne-am hotărât să căutăm nişte  via ferrate situate la altitudini mai mici, scurte şi nu foarte grele, ca să le putem termina până la ora la care avea să înceapă iar ploaia de după-amiază.

Am găsit astfel Brigata Tridentina, unul dintre cele mai vechi trasee de via ferrata, construit în a doua jumătate a anilor ‘60 de către Clubul Alpin Italian în colaborare cu  cea de-a treia Brigadă Alpină a Armatei Italiene. Pentru asta trebuia să ne întoarcem în Masivul Sella, unde făcusem o tură până pe Piz Boe (3151m) cu vreo 5-6 zile înainte, dar acum aveam să urcăm pe partea de Nord. După ce ne fuseseră furate hainele din camping, făcusem legământ 🙂 să nu mai dormim pe la nici unul din campingurile din Italia, fie ce-o fi, aşa că dormim în Pasul Valparola alături de alte maşini şi rulote, chiar şi un cort…

Citisem că via ferrata pe care vroiam să o facem astăzi este una dintre cele mai aglomerate, aşa că ne trezim dis de dimineaţă şi plecăm rapid spre parcarea dintre pasul Gardena (2121m) şi localitatea Corvara de unde ştiam că porneşte traseul. După minunatele apusuri pe care le-am prins în ultimele două seri în Pasul Valparola, acum avem parte de un superb răsărit care colorează toţi pereţii Dolomiţilor într-un roşu aprins, de parcă i-ar fi vopsit cineva peste noapte.

În parcarea de la via ferrata nu mişcă decât o familie de germani care dormise în dubiţă. Este foarte bună şi această parcare pentru a dormi în ea, dar nu ne-a părut rău că am dormit în pas şi am văzut pereţii Dolomiţilor pictaţi în acele culori minunate. Mâncăm, ne echipăm, ne mişcăm încet ca de obicei, dar când vedem că prima familie a pornit deja spre via ferrata şi că altele sunt şi ele aproape gata, „accelerăm” şi noi şi la 8 şi ceva încuiem maşina şi ne pornim după indicatoare.

Via ferrata este împărţită în trei segmente: un perete ce urcă prin  pădure/vegetaţie, o bucăţică din poteca Alta Via Dolomiti şi Turnul Exner, care reprezintă practic via ferrata cea adevărată. Turnul este la rândul lui, împărţit în 3 porţiuni: o primă urcare frumoasă şi nu foarte grea, oarecum de-a curmezişul, o traversare oarecum expusă dar nu de speriat, care înconjoară ca un brâu ¼ din turn şi urcarea verticală finală care are o mini surplombă, şi iese la un pod suspendat ce face trecerea de pe turn pe platoul Sellei.

De la maşină la primul perete din pădurice facem vreo 10 minute pe potecă. Stânca e un pic cam mâzgoasă pentru că nu ajunge soarele până la ea,  dar porţiunile verticale sunt bine echipate, cablul este întins aşa cum trebuie, iar prizele acolo unde ai nevoie de ele. După vreo oră ieşim sus în poteca de Alta Via Dolomiti, printre doi pereţi înguşti de stâncă, chiar la baza Turnului Bruneck. De menţionat că această porţiune de via ferrata poate fi ocolită dacă urmezi din parcare traseul de Alta Via Dolomiti.

Urmăm poteca spre stânga vreo 15-20 min până ajungem la baza viei ferrata efective, ochii fiindu-ne aţintiţi spre masivul Turn Exner şi spre podul de sus care pare înfiorător aşa, suspendat în ceaţă. Chiar vom trece noi pe el? Cu cât ne apropiem, vedem câteva punctuleţe colorate care se mişcă pe turn, şi care ne dau o idee despre linia traseului. Se zăresc alte punctuleţe şi în spatele nostru, aşa că nu mai stăm prea mult pe gânduri şi începem să urcăm.

Urcarea este foarte faină, cu prize bune, mari şi pe alocuri piroane pentru mâini sau picioare, stânca este uscată şi încălzită de razele soarelui, o adevărată plăcere să o atingi. Peisajele sunt superbe, pe măsură ce urci şi vezi tot mai departe pe vale. 🙂  Nu ne mai săturăm de admirat frumoasa cascadă ce se scurge din lacul Pisciadu, pereţii impunători ai Sellei şi turnurile ascuţite ale masivului Sassolungo care se etalează în spatele nostru.

Traversarea este frumoasă şi expusă, dar are şi porţiuni  uşurele care îţi permit să admiri peisajul ce te înconjoară din toate părţile. Pe sub noi, 2-3 persoane merg chiar neasigurate. Pe urcarea finală însă se asigură toată lumea şi înainte de pod se formează un mic dop, de trebuie să ne oprim şi să aşteptăm fluidizarea traficului. Dacă într-o zi de luni este aşa înghesuială aici, nu vrem să ne gândim cum ar putea fi în weekend. Pentru cine are probleme în prima urcare şi traversare, înainte de ultima porţiune a traseului ar fi o ieşire de urgenţă care duce direct sus pe platou, ocolind porţiunea mai grea şi podul suspendat. Noi nu am fost atenţi şi nu am observat această ieşire, dar oricum nu aveam de gând să o folosim.

Ajungem în sfârşit şi la podul suspendat care nu este aşa înfiorător cum părea de jos, facem ceva poze, ne dezechipăm şi în 10 minute ajungem la Refugiul Franco Cavazza, aflat la altitudinea de 2585 m. Acest refugiu a fost construit aici încă din 1903, adică acum 107 ani… Imaginea refugiului se oglindeşte în apele cristaline ale lacului Pisciadu, alături de frumoasele turnuri din masivul Sella … Locul este superb, aşa că ne luăm o pauză mai lungă de admirat.

Coborâm înapoi la maşină pe poteca 666, pe valea Setus, un fel de canion mai larg cu teren destul de friabil. La început sunt chiar trepte şi cabluri, iar porţiunea finală este o pantă de grohotiş. În descrieri citisem că e bine să ai un piolet pentru că e foarte posibil să găseşti zăpadă, dar noi nu am găsit deloc. Deşi poteca nu era chiar dintre cele mai uşoare s-a observat imediat faptul că am trecut de la un traseu mai tehnic la unul pentru turişti mai normali… italienii de pe potecă ţipau şi vorbeau foarte tare, de aveam impresia că am fi în Bucegi pe un traseu marcat foarte frecventat… Singura diferenţă era că aici lipseau gunoaiele…

Am ajuns la maşină fix cu câteva secunde înainte să înceapă ploaia torenţială… uuf ploaia asta… ne-am cam săturat de ea, că s-a ţinut scai de noi cât am stat în Dolomiţi…

Ziua următoare vroiam să facem o plimbare pe la baza impresionantului perete al Civettei, aşa că am dormit undeva între Corvara şi pasul Campolongo (1875m), într-o parcare cu izvor amenajat  unde erau numai rulote care făceau acelaşi lucru.

Pentru celelalte zile ale excursiei clic aici.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

5 02 2010
Silvia

Ce frumos!

6 02 2010
Mircea Ordean

Mă uit cu gura căscată, de necălcător pe acolo, la pozele tale! Un vis frumos, de copil… Adio maturitate, zic şi eu, parafrazîndu-l parcă pe Topîrceanu…

13 08 2010
Mihai

Faina zona! Abia astept sa ajung si eu prin aceasta zona…Felicitari!

7 07 2011
geta

Geta
Bravo voua!!!!! respect!!!

12 07 2011
sebastian gh

Chiar asa e dubios cu siguranta corturilor in campingurile din Cortina D’Ampezzo? intentionez sa ajung in Dolomiti vara aceasta…. la cort, fara masina.

12 07 2011
Irina si Laviniu

nu stiu ce sa zic… noi cand am dormit in camping ni s-au furat doua perechi de pantaloni din uscatorul campingului si o doamna de acolo ne-a spus ca se intampla des… acum s-or mai fi schimbat poate lucrurirle nu stiu ce sa zic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: