Crestele Vârtopel şi Arpăşel

12 11 2009

Sâmbătă, 26 septembrie 2009

Locaţie: Munţii Făgăraş

Participanţi: Mike, Muha, Andrei şi noi

Grad: 1B (Vârtopel) şi 3A (Arpăşel)

Durata: Lacul Bâlea – Portiţa Arpaşului (2h) – Turnul Vârtopelului (1h) – înainte de prima Ureche (1h) – după a doua Ureche (2h) – Vârful Portiţei (1h) – Portiţa Arpăselului (1h30) – Lacul Bâlea prin  Fereastra Bâlii şi  Şaua Doamnei (3h30) 

Radu: Peste 3 săptămâni vreau să merg să parcurg Creasta Munţilor Făgăraş în 48 de ore, iar Mike vrea să meargă pe creasta Vârtopel- Arpăşel.

Irina: Hehe, ce bine sună… Şi cu cine merge Mike pe Vârtopel Arpăşel?

Radu: Cu voi? 🙂

Irina: Păi dacă Mike se bagă cap şi ne ia, noi mergem…

Radu: Ea se bagă, numai vremea să fie bună că mai e muult până atunci…

*

Şi iată că prognozele se arată încurajatoare, aşa că pe peste trei săptămâni, la ora 8:00, părăsim maşinile în parcare la Bâlea şi pornim iar către Şaua Capra, pe unde urcasem şi cu două săptămâni înainte spre Vârful Moldoveanu. Atmosfera este însă total schimbată faţă de atunci… La Capra nu mai este ţipenie de om, nici un cort, nici o mişcare, singurul suflu de viaţă venind de la un ciopor de capre negre care se simt în voia lor acum, fără factori disturbatori prin preajmă. Se vede ca a venit toamna şi că oamenii au cam renunţat la turele cu cortul, dar asta nu ne deranjează deloc, nici pe noi, nici pe căpriţe, ci dimpotrivă.

Pe creasta Vartopel, spre Varful Fantana

Ne bucurăm un pic de căpriţe, apoi trecem în căldarea Fundul Caprei, unde dăm cu nasul de o ceaţă groasă şi lăptoasă care ne ascunde toate priveliştile. Pare genul de ceaţă care se împrăştie sub razele soarelui aşa că ne continuăm plini de speranţe drumul spre Portiţa Arpaşului. Aici ne echipăm şi pornim pe creasta Vârtopelului, care este la început o succesiune de urcări şi coborâri pe pante înierbate abrupte, printre tufe de afine şi rododendroni. Ceaţa se ridică parţial de vreo două ori, când vedem un pic în dreapta Căldarea Arpaşului şi creasta pe care urmează să mergem, incredibil de îngustă şi care coboară vertical înspre fundul căldării… „Pe acolo vom merge şi noi?” , scap eu o întrebare relativ îngrijorată. „Da, pe acolo, pe unde altundeva?” Pfiuu…

la deal pe Creasta Vartopel:)

si se ingusteaza perspectivele :)

Pe alocuri iarba este înlocuită de ţancuri de stâncă iar creasta se îngustează de abia ne încap picioarele unul lângă altul. În anumite pasaje mergem ţinându-ne cu mâinile de creasta ascuţită ca de o balustradă şi cu picioarele pe unde vedem cu ochii… Nu e greu, numai că este destul de expus , şi cum mi se spusese că creasta Vârtopel este floare la ureche faţă de  creasta Arpăşel, nici nu vreau să mă gândesc ce urmează dacă aici e aşa :D. Însă Mike mă aude şi mă linişteşte spunându-mi că a trecut partea uşoară şi că ne apropiem deja de Turnul Vârtopelului din  care se face primul rapel.

pe Creasta Vartopelpe Creasta Vartopel

pe Creasta Vartopel

pe Creasta Vartopelaproape de primul rapel

Soarele a uitat să împrăştie ceaţa şi din când în când adie şi vântul rece de toamnă, aşa că ne cam prinde frigul în timp ce aşteptăm să coborâm în rapel în Şaua Vârtopelului, asiguraţi într-un spit nou nouţ înfipt în perete. Din şa facem o urcare interactivă  pe o muchie stâncoasă şi îngustă care ne duce pe Vârful Fântâna :-), unde practic se termină Creasta Vârtopelului şi începe Creasta Arpăşelului.

Rapel in Saua Vartopeluluicucu :)

Pe lângă Vârful lui Adam avem un moment de rătăcire din cauza ceţii. Unii vroiam să-l ocolim pe sud, pe lângă un ac de stâncă ce seamănă foarte mult cu Acul Revolver de lângă Vârful Capra, în timp ce alţii vroiau să o ia peste vârf spre nord. După ce s-au convins că în nord dădeau de hăuri al căror capăt se pierdea în ceaţă am luat-o pe poteca ce se contura foarte clar pe lângă Ac.  După asta nu mai mergem mult şi iată-ne ajunşi la baza primei Urechi.

inainte de Vf. Fantanaspre Varful lui Adam (traseul corect merge pe sub acest perete)

Mike urcă cap, nu înainte de a ne povesti ce avem de făcut ca să urcăm secunzi în tandem, o premieră pentru noi. :-)Escaladarea urechii ca secund nu mi s-a părut prea grea, sau cel puţin nu aşa de grea cum mă aşteptam când văzusem gradul 3 A şi citisem diverse povestiri. Prima dală spălată mi s-a părut mai dubioasă şi recunosc că am trişat un pic, dar am fost singura care am făcut asta, restul s-au descurcat foarte bine fără să trişeze. În timp ce Andrei şi Muha urcă pe cea de-a doua coardă, Mike instalează al doilea rapel din tura noastră, pentru a coborî în Spintecătura Iepurelui. Acesta este un pic cam ciudat pentru că pitonul se află undeva în zona buricului şi trebuie să te laşi în jos ca să intri în poziţie de rapel. 🙂

urcare pe Prima Urechecoborarea de pe Prima Ureche

Din Spintecătură urcăm ce-a de-a doua Ureche fără a mai scoate corzile, unii la liber, alţii asigurându-se de cablul care vine din vârful ei ca pe via ferrata sau doar ţinându-se de el cu mâna. Ca să coborâm pe partea cealaltă evident că trebuie să facem un nou rapel… deja ne-am obişnuit :-). Coboară frumos Andrei şi Muha şi în timp ce Mike se pregătea şi ea de plecare auzim un zgomot metalic şi vedem ceva zburând la vale pe lângă Mike, pierzându-se în ceaţă… A fost reverso-ul lui Laviniu…

Pfiuu… ce ne facem acum? Mike se gândeşte să facă rapel pe carabă, dar o vedem că nu-i prea vine, aşa că rugăm pe Andrei şi Muha să ne trimită un reverso … zis şi făcut… dar lucrurile nu stau aşa simplu şi se lasă cu reversoul blocat într-o fisură şi cu Andrei urcat după el, aşteptând-o după aceea pe Mike să coboare să facă şi el rapel la loc. Pfiiu… Greşeli de începător…

În sfârşit ajungem cu toţii la baza Urechii unde ne întâlnim şi cu Viorica şi Octavian care parcurgeau traseul din sens opus.  Schimbăm câteva vorbe, apoi ei o iau în sus iar noi ne băgăm pe următorul rapel, pe care pentru a evita complicaţiile mă dau pe mine „salam” şi restul coboară pe reversourile rămase în viaţă.:-)

o pauza de ceata ca sa putem privi in spate Urechile :)Creasta Arpaselului

Si iar Urechile...

Încă o mică descăţărare mai grea pentru cei mai scurţi de picioare şi apoi până în Vârful Portiţei tot pe creasta îngustă şi expusă sau pe lângă ea, pe pantele de iarbă abrupte şi la fel de expuse, al căror capăt se pierde undeva jos în ceaţă. Câteva secunde avem norocul să se mai ridice ceaţa şi să vedem Urechile de pe care venim, dar apoi perdeaua se pune la loc de nu mai vedem nici măcar poteca turistică în care trebuie să coborâm.

pe Creasta Arpaselpe Creasta Arpasel

pe Creasta Arpaselpe Creasta Arpasel

Şi-acum e acum… cum să coborâm două rapeluri 5 oameni cu 4 reversouri, în condiţiile în care primul rapel mai e şi surplombat… După studiul diverselor variante, care de care mai „atrăgătoare”, Andrei se hotărăşte să facă rapel pe carabă, că doar trebuie să exerseze şi asta o dată şi-o dată… Păcat doar că l-am forţat cumva să exerseze asta acum… Data viitoare când vom mai face rapel, clar reversourile noastre vor sta frumos legate cu un şnur de hamuri…

in timp ce ne pregatim de marele rapel, mai aruncam si o privire spre locurile de unde venim

Mike porneşte prima, pentru că ea era singura care ştie cam pe unde e regruparea dintre rapeluri, apoi urmez eu, Andrei, Laviniu şi Muha, nu înainte de a ne face fiecare nod de autoasigurare pe coardă. În regrupare Mike ne ajută dirijând coarda spre ea, ca să nu ne mai chinuim şi să evităm un pic surplomba. Pentru mine şi Laviniu e prima dată în viaţă când ne aflăm într-o regrupare pe stâncă şi putem spune că e o senzaţie superbă sa fii agăţat acolo în perete, alături de alţi oameni :-).

Pitici fata de rapelul ce urmeazain marele rapel

Ca să nu ne înghesuim în regrupare, ne apucăm de al doilea rapel, aşa că până să ajungă Muha la noi, Laviniu aproape că a coborât în Portiţa Arpăşelului… Ne strângem cu toţii în Portiţa îngustă şi bătută de vânturi, strângem corzile şi o luăm la vale pe un vâlcel cu grohotiş ce ne coboară direct în poteca turistică. Aici nu mai bate vântul, aşa că facem o pauză mai lungă să ne dezechipăm şi să mâncăm ceva, timp în care se ridică ceaţa de pe creasta pe care tocmai am parcurs-o, parcă intenţionat să ne facă în ciudă.

Refugiul Savamont de la Capra

De la lacul Capra, pentru că vremea părea să se îmbunătăţească, noi decidem să lungim un pic traseul prin Fereastra Bâlii în dorinţa de a vedea măcar un peisaj pe ziua asta. Dar ne cam luăm ţeapă pentru că se ridică iar ceaţa din Căldarea Bâlii aşa că mergem toată creasta pe ceaţă şi vânt ce ne intră în toate oasele.  Dar înainte de coborârea în Şaua Doamnei efortul ne este răsplătit cu o privelişte asupra luptei de nori ce are loc în zona Lespezi Călţun şi cu animăluţe ce se plimbă pe potecă. 🙂

Lupta de nori spre Caltun - Negoiu

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

12 11 2009
matei

superb. e bine ca unii dintre noi se mai si misca. felicitari si tineti-o tot asa.

12 11 2009
Mariusica

Ohoho…pai ma simt singurul muntoman de pe poteca, felicitari

12 11 2009
gaboanta

Spor la miscare. 🙂
http://gaboanta.wordpress.com

18 11 2009
Iuliana

Bravo voua ! Ma bucur pt. voi ca ati reusit o asemenea performanta ! Pe cand fisura albastra ? 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: