Descoperind Apusenii de Paste, 6 – 10.04.2007

7 09 2009

De ce descoperind Apusenii? Pentru că în aceste 4 zile am „gustat” din toate: monumente naturale, chei, pereţi de stâncă, sate risipite pe dealuri, păduri de poveste, aer şi peisaj de munte, cascade, iarnă, vară, primăvară şi toamnă, oameni de treabă, căsuţe cu acoperişuri de fân….Şi am plecat de acolo cu dorinţa de a reveni să-i studiem mai în profunzime

*

Vroiam să plecăm din Bucureşti pe la ora 14, astfel încât să ajung şi eu la Prohod la o bisericuţă de pe lângă Zlatna… dar cine să-şi imagineze că din Panduri la ieşire din Bucureşti se pot face 3 ore, iar de la noi din Militari o oră… aşa că ieşim tocmai pe la ora 17… şi am mai stat şi la ieşirea de pe autostradă la coadă pentru intrare în Piteşti … încă vreo oră…

O vizibilitate extraordinară… se vedeau munţii de pe autostradă (Leaota ? Iezer, Făgăraş…) habar n-aveam că se pot vedea munţii de pe autostradă… pe Dealul Negru la fel, privelişte cu munţi îmbrăcaţi în hainele lor de iarnă la 360 de grade… Valea Oltului, peisajul meu preferat, vârful Cozia cu zăpadă pe vârf … amintiri de pe vârf dintr-o noapte ceţoasă şi vântoasă de acum 3 ani ;)… planuri de încercat un nou traseu la toamnă… mai aruncăm o privire spre Făgăraş după ce ieşim de pe Valea Oltului şi apoi se lasă întunericul….

…Intrăm pe drumul spre Zlatna, în bezna nopţii îţi dai seama că ai ieşit din câmpie şi mergi printre dealuri. Un foc arzând pe un versant, ne oprim să vedem ce este, întrebăm şi ni se spune că se arde iarba pentru păşunat. De lângă foc se aud voci de oameni care probabil îl controlează. Pleci cu un sentiment ciudat… vara nu-i ca iarna iar noaptea nu-i ca ziua…Continuăm pe vale… în sus, cu gândul de a căuta un loc de cort… măcar de Zlatna să trecem. La Cerbu nu mai ajungem sigur, iar Prohodul s-a terminat de mult. Valea se îngustează din ce în ce mai mult. Sate, păduri, terenuri săpate sau plantate, sau garduri pe care îţi e teamă să le sari noaptea să nu intri pe terenul cuiva… nici un loc de pus cortul. Pe stânga se ghicesc nişte formaţiuni ciudate, sunt dealuri de steril sau ceva, nu reuşeşti să distingi în noapte, dar se vede că nu sunt naturale… albia râului pare a fi în amenajare… un castelaş mic pe dreapta, lângă el un posibil loc de cort, dar nu prea interesant, pentru că este chiar în sat, dacă nu găsim mai sus ceva ne întoarcem aici… mici porţiuni inundate, case ruinate, probabil luate de ape? Pereţii văii se apropie din ce în ce mai mult, serpentinele se înteţesc şi peste tot numai pădure. Unde e o bucăţică de teren plat neîmpădurit este şi o casă… mergem până în pasul Bucium, unde sunt numai câini… inspectăm câteva posibile locuri de cort, dar sunt toate pietruite şi nu avem unde monta cortul, aşa că ne întoarcem până la urmă la o „parcare” care avea şi câteva petice de iarbă pe care să punem cortul. Încercăm să facem abstracţie de praful omniprezent şi de o pasăre care tot ţipă straniu prin pădure, mâncăm şi ne culcăm. Noaptea pare totul atât de ciudat…

Ziua 1: Diverse „minuni” naturale – Detunatele, Piatra Vulcanului, Groapa Ruginoasa

Ziua 2: Plimbari prin sate rasfirate pe dealuri

Ziua 3: Scarita Belioara

Ziua 4: Chei si cetati

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: