Descoperind Apusenii (ziua a4a)

27 02 2009

Schitul PosagaNe trezim cu corturile şi maşina acoperite de cenuşă… şi pădurea fumegând pe o suprafaţă destul de întinsă ca să fie un foc controlat… Vizităm Schitul Poşaga – o mică bijuterie sculptată în lemn aflată la intrarea în chei, mai admirăm şi cheile cu piciorul şi coborâm la izvor… mai oprim un pic să vedem o cadă naturală cadade spălat rufele şi apoi dă-i iar prin gropi până la DN. Nu facem prea mulţi kilometri pe drumul bun, că apare indicatorul la stânga spre Ocoliş… brum brum, un drum la fel de bun şi de asfaltat ca cel anterior.

Aici: Info Box – Schitul Posaga

Parcăm maşina unde ni se pare nouă că drumul începe să se strice din ce în ce mai tare şi ne plimbăm un pic prin Cheile Runcului,Cheile Runcului sunt frumuşele dar nu sunt spectaculoase, mai trece şi un ditamai drumul prin ele spre care merge spre satul Lunca Largă. De fapt nici unele din Cheile pe care le-am văzut în Apuseni nu mi s-au părut spectaculoase, dar sunt foarte frumoase… domoale, săpate în stâncă domoală. Apoi ne întoarcem un pic şi o luăm la dreapta pe un podeţ pentru a ajunge în Cheile Pociovaliştei. Acestea seamănă foarte mult cu cele dinainte… într-adevăr, păcat ca au făcut drum prin ele, le-au luat toată frumuseţea… le-am ghicit strâmtorile pe care trebuie să le fi avut înainte să se construiască drumul…

… Iar drumul prost, apoi drumul naţional care e mai bun, ne apropiem din ce în ce mai mult de Turda, Valea Arieşului se lărgeşte din ce în ce mai mult, primăvara îşi face apariţia şi ne tot întrebăm de ce nu mai ajungem la Buru… În sfârşit intersecţia spre Aiud 31 km… „ei cât de prost poate să fie drumul, trebuie să-l facem în maxim o oră că e scurt”… Ei şi –aşa de prost a fost că l-am făcut în 2h30 cu tot cu pauzele însumând max 45 de minute… O fi el asfaltat cu mici excepţii, dar are nişte gropi de greu poţi depăşi 15 km la oră… doar dacă ai maşină de serviciu sau ceva hârb de Dacie să nu-ţi pese de ea… Dar frumuseţea locurilor a meritat tot stresul de la volan…

Cetatea ColtestiDealuri line înverzite, Colţii Trascăului (1110m) şi Piatra Secuiului (1128m) o stâncă de calcar uriaşă parcă aruncată acolo de nişte civilizaţii extraterestre, terenurile parcelate şi semănate, având diferite nuanţe de verde, în funcţie de cultura plantată pe ele, livezi frumos aranjate de pe dealuri. Apoi drum bun în localitatea Colţeşti, mergem un pic până la baza cetăţii cu acelaşi nume, ne minunăm cum au găsit tocmai acel moţ de deal să o cocoaţe în vârful lui, faţă în faţă cu Piatra Secuiului, plantând copaci pe curbele de nivel pentru a susţine terenul…

Aici: Info Box – Cetatea Coltesti

Iară gropi, apoi Cheile Aiudului Cheile Aiudului(cunoscute şi sub denumirea de Vălişoarei sau Poienii) frumoase şi ele, cred că mai mari decât toate celelalte, cel puţin cu pereţii mai abrupţi, dar cu drumul tot stricat… După ce-am ieşit din chei mai că înnebunisem… nu mai suportam drumul ăla cu gropi pe care trebuia să mă chinui să le ocolesc… Aici însă primăvara era în toată splendoarea ei… Copaci roz, galbeni, roşii, albi… Toate florile în mii de culori, toţi copacii de pe dealuri la apogeul înfloririi sau înverzirii… superbie… iată primăvara pe care am căutat-o în Apuseni şi am găsit-o aici… În cele din urmă, aproape la limita răbdării şi a nervilor aapusm ajuns şi în Aiud şi am ieşit la drumul principal care nu mai avea gropi… Ceva pomi înfloriţi şi pe Valea Oltului, mult mai mulţi decât la plecare, un apus superb pe lângă Brezoi şi tristul drum către casă…

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: