La ski in Paznauntal (Ziua a3a)

23 02 2009

Pentru cea de-a treia zi hotărâm să mai variem un pic şi să vedem cum e şi în restul staţiunilor din Paznauntal, dacă tot ne-am luat skipass „all-inclusive”. Suntem harnici, aşa că ajungem la baza pârtiilor din Galtur înainte de 8.30. Din păcate, aceasta fiind ultima staţiune de pe vale,  instalaţiile se deschid la ora 9, aşa că avem ceva de aşteptat pe gerul de – 12 grade. Dar nici extrem rău nu ne-a părut pentru că ne-am bucurat de peisajul superb al sătucului răsfirat pe vale, ocrotit de impunătorul vârf Ballunspitze (2671m). Parcă eram într-o poveste de la capătul lumii… Nu mai zic că aici era mult mai multă zăpadă decât în rest, chiar şoseaua fiind mărginită de-o parte şi de alta de gărduleţe de zăpadă, ceea ce amplifica atmosfera de basm. Iar din drumul spre Bielerhohe nu se mai vedea decât bariera care bloca accesul… altfel nici n-ai fi îndrăznit să te gândeşti că pe acolo continuă un drum de maşină.

În februarie 1999 aici a fost o avalanşă foarte mare,  considerată cea mai mare avalanşă din Alpi din ultimii 40 ani, care a omorât 31 de oameni, a distrus case şi maşini şi a îngropat orăşelul sub 170.000 tone de zăpadă…

Galtur vazut de pe partii

Studiem harta şi observăm că Galtur-ul este dotat numai cu 3 telescaune, o gondolă şi în rest teleschiuri. Şi-aici se simte lipsa generală a zăpezii, pârtiile fiind cam îngheţate chiar de dimineaţă. Ne dăm de mai multe ori pe pârtiile deservite de telescaunul de sub Ballunspitze, apoi facem o incursiune şi până la Innere Kopsalpe, pe roşia 14, un drum super fain printre copăcei, terminat cu o pantă îngheţată înainte de telescaun. Aici nu ajungea nici o rază de soare şi bătea vântul, aşa că îngheţai un pic în telescaunul de două persoane care te cam fugărea la urcare şi arunca la coborâre. În schimb locul era minunat … linişte, puţini oameni, peisaj sălbatic…. dacă ignorai telescaunul puteai să te simţi cu uşurinţă izolat în inima muntelui. Chiar şi pârtia din zonă era într-o stare bunicică faţă de cum părea din telescaun şi având în vedere lipsa zăpezii şi a tunurilor de zăpadă. Din acest colţişor de basm puteai să pleci doar cu un teleschi care te cam zmucea, şi care te ducea înapoi în pârtia 7.

Ne mai dăm apoi pe pârtiile de jos, urcând înapoi cu telegondola, dar nici zăpada nu este excelentă, nici pârtiile prea înclinate, aşa că la un moment dat ne plictisim şi hotărâm să ne transbordăm la Kappl, să vedem cum e şi acolo. Deh, acum avem deja mofturi, că avem de unde alege.

Partiile din See vazute din KapplIată-ne astfel şi sus la Kappl, după ce am servit prânzul în telegondolă ca să câştigăm timp de schi. Ca şi la Galtur, nu ai foarte multe opţiuni deoarece sunt 3 telescaune şi un teleschi. Bine, a nu se înţelege greşit… nu ai foarte multe opţiuni faţă de cum este la Ischgl, nu faţă de cum este în România, căci nu există termen de comparaţie. Aşa că după ce coborâm din telegondolă ne urcăm într-un telescaun care ne duce la 2300 m, de unde ne dăm pe albastra 5 şi ajungem la cel de-al doilea telescaun ce ne urcă lângă vârful Alblittkopfe (2720m). De aici alegem să ne dăm pe roşia 7, o pârtie care nu mi-a plăcut deloc pentru că în loc să fie plată, ca o pârtie normală, este înclinată înspre vale şi mai are şi ceva porţiune de drum în serpentine… De pe această pârtie vroiam să coborâm la cel de-al treilea telescaun, de două persoane ca cel din Kappl, dar am ratat pe undeva ajungând până la urmă înapoi la telescaunul de lângă telegondolă. De menţionat că neagra 3, pe care am traversat-o la un moment dat, era bocnă în partea superioară, unii coborând cu schiurile în mână.

 Urcăm iar până sus la 2690m şi în timp ce eu mă refac pentru coborârea finală şi fac nişte poze, Laviniu se mai dă rapid pe neagra 8. Când ajunge sus îmi spune că rău am făcut că nu ne-am dat direct pe asta de la început, că e mult mai faină decât ciudăţica înclinată 7. Asta e, vom şti pentru data viitoare. De menţionat că tot de aici porneşte skiroute-ul (pârtie cu zăpadă nebătută pe care nu se bagă ratrac-ul, un fel de offpiste oficial) „Route Blanka”, pe care l-au încercat Radu şi Oana şi le-a plăcut foarte mult. Faţă de pârtiile normale care sunt semnalizate cu plăcuţe rotunde pe care e scris numărul pârtiei şi care sunt colorate în funcţie de dificultatea pârtiei (albastru – uşor; roşu – mediu; negru – dificil), skiroute-urile sunt semnalizate cu plăcuţe în formă de romb, roşii sau negre, funcţie de dificultate. Asta e valabil pentru pârtiile austriece, că cele elveţiene erau semnalizate cu nişte plăcuţe mai mici, nenumerotate şi colorate roşu cu verde. Săgeţi cu numărul pârtiei erau puse doar la intersecţii.

Dar se face târziu şi domnul de la telescaun se apropie cu plăcuţa prin care se închide pârtia roşie 9, pe care vrem să coborâm, deşi nu este încă ora 16 şi telescaunul încă mai urcă. Iniţial nu înţelegem de ce s-ar închide această pârtie înaintea celorlalte. Ne lasă să coborâm pe 9, cu condiţia să plecăm chiar în acel moment, aşa că ne executăm un pic supăraţi, pentru că Radu e încă undeva prin telescaun şi nu reuşim să dăm de el prin staţie.

Partia 9 din KapplPârtia începe foarte interesant cu un drum care se îngustează între doi pereţi de stâncă ca într-un canion, şi a cărui continuare nu se vede pe nicăieri. Primul gând care îţi vine în minte când te dai jos din telescaun şi o vezi este ”uuh, ce pârtie o mai fi şi 9 asta, că arată cam înfricoşător”. După ce trece de pereţi, drumul coteşte la dreapta şi oferă privelişti magnifice asupra Alpilor Calcaroşi de Nord. În această porţiune nu mai e nici urmă din instalaţii, nici zgomote şi nici oameni, că deja e târziu şi s-au retras toţi de mult la vale. Este superb, nici nu-ţi vine să crezi că eşti pe o pârtie amenajată… Aşa că ne lălăim cu admiratul şi pozatul. Apoi drumul se transformă într-o pârtie lată şi faină ce coboară susţinut pe firul văii. Este o linişte de vis în care nu se mai aude decât zgomotul schiurilor care hârşcâie zăpada întărită. La un moment dat apare şi Radu care ne povesteşte cum filma el liniştit plăcuţa cu „geschlossen” de la începutul pârtiei, înainte să se prindă că pârtia s-a închis. Din fericire a reuşit să-l convingă pe domnul de la telescaun să-l lase să vină după noi.

La nu mult timp după Radu apare şi skipatrol-ul în spatele nostru, aşa că lăsăm lălăiala şi începem să ne grăbim, ca să nu-i facem pe oameni să ne aştepte. Ce este de fapt acest skipatrol? Sunt nişte echipe formate fie din cei care lucrează la telescaun, fie din salvamontişti, care coboară pe fiecare pârtie după închiderea telescaunelor, ca să culeagă şi ultimii potenţiali rătăciţi pe undeva înainte de căderea nopţii. Bine, acum să nu vă imaginaţi că stau după schiori şi-i gonesc din spate. Stau la o distanţă rezonabilă şi aşteaptă să avansezi. Dar ştiindu-i acolo te simţi tu prost că stau oamenii după tine şi încerci să te grăbeşti. Acum am înţeles şi de ce închid această pârtie mai devreme decât celelalte. Dacă ar fi deschisă până la ultimul telescaun, skipatrol-ul ar trebui să aştepte mult mai mult după toţi schiorii…

Când ajungem la pârtia de coborâre în localitate se împrăştie şi patrula din spatele nostru. Urmează o alternanţă de bucăţi de pârtie cu bucăţi de drum prin pădure, care se transformă spre final într-un luuung drum care trece… printre casele din Kappl. Dacă stai la vreo pensiune pe acolo poţi să te opreşti direct la poartă pe schiuri, super tare. Sau dacă vrei poţi să te opreşti la barul din colţ să bei un suc J. Ajung jos cu picioarele destul de tremurânde, da nu-i de mirare când te gândeşti că tocmai am coborât pe schiuri o diferenţă de nivel de 1515 m.

Marţea este seară de nocturnă la săniuş în See, aşa că Radu cu Oana îşi iau un rodelpass pentru gondolă (7 euro) şi pleacă pe la ora 19 să se dea. Noi, mai bătrâni şi mai leneşi, rămânem acasă şi ne culcăm ca să fim odihniţi pentru încă o zi de schi continuu. De menţionat faptul că în fiecare dintre staţiunile din Paznauntal există cel puţin o zi pe săptămână pentru nocturna de sanie, şi chiar de schi în unele. În general urcarea cu telegondola în aceste seri nu este inclusă în skipass şi trebuie să-ţi iei un permis special, care îţi permite una (Ischgl) sau mai multe (See) urcări ca să te dai cu sania de sus.

 

Toata povestea schiului in Paznauntal aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: