La ski in Paznauntal (Ziua a2a)

23 02 2009

A doua zi ne trezim mai devreme, dar tot ajungem cam la 15 minute după prima urcare a telegondolei. Învăţaţi de ieri ne dăm mai întâi de câteva ori pe 10 şi 12 ca să le prindem în stare bună, apoi hotărâm să explorăm şi căldarea elveţiană Alp Trida (2263m), pe care ieri doar am zărit-o din creasta-graniţă. Coborâm pe albastra 62 – foarte aglomerată şi cu zăpada moleşită de soare şi ajungem într-o adevărată „ambuscadă” de telescaune, pârtii şi oameni.  

Dacă te opreşti în mijlocul căldării Alp Trida te trezeşti sub o adevărată reţea de cabluri de  la cele 4 telescaune. Acestea trec unele deasupra altora, intersectându-se întocmai unui complex sistem de autostrăzi suspendate. În plus, fâscâiala oamenilor care se adună în căldare  de pe cele 9-10 pârtii care ajung în zonă seamănă cu cea a furnicilor care se agită pe lângă furnicar. Deşi sunt foarte mulţi oameni, nu stăm mai mult de 3 minute la coadă la telescaun.

Urcăm pe partea estică a căldării, spre Visnitzkopf (2744m), şi coborâm în partea cealaltă, pe aglomerata roşie 66 până la Alp Bella, o mini căldare izolată, mai retrasă şi mai liniştită decât surata ei Alp Trida, de unde luăm telescaunul M1 care ne duce la poalele vârfului Grivalea (2700m). Ne luăm câteva clipe de răgaz ca să ne bucurăm de frumuseţea acestui loc retras, încuiat de creasta semeaţă a vârfului, barieră naturală în calea oamenilor, împiedicându-i să-şi extindă maşinăriile şi cablurile.

Coborâm înapoi la Alp Bella pe roşia 76, ne place, aşa că hotărâm să ne dăm de mai multe ori pe aici. Numai că eu reuşesc să mă pierd… J Cum am reuşit tocmai aici, unde sunt cele mai puţine instalaţii? J Păi simplu. De la Alp Bella pleacă telescaunul cu care urcam noi la Grivalea şi încă unul, care te duce la singura pârtie pe care te poţi întoarce la Alp Trida. Evident că m-am urcat din greşeală în cel de-al doilea (M2). Noroc cu harta din buzunar pe care am consultat-o şi mi-am dat seama unde eram şi ce aveam de făcut. Am coborât înapoi la baza lui 76 pe roşia 68a, o pârtie pe care nu o recomand deoarece are o porţiune de drum şi apoi două porţiuni de urcare pe care dacă nu vii cu destulă viteză le urci din greu pe canturi.

Am tot schiat pe 76 până când a început să Coborand la AlpTrida de la AlpBellase aglomereze foarte tare şi să facă dâmburi, apoi am coborât înapoi la Alp Trida pe roşia 67 – deja plină de porţiuni îngheţate, presărată de dâmburi şi evident, aglomerată, ca majoritatea pârtiilor din zona elveţiană. Luăm telescaunul care ne duce pe partea opusă, la AlpTrida Sattel, unde urcă şi telecabina din Samnaun (Elveţia). Mâncăm rapid un sandviş şi …. descopăr toaleta de la restaurant care are o privelişte superbă spre munţii elveţienilor.  J

 Priveliste din Alp Trida Sattel De reţinut că la ei fiecare restaurant are toaletă gratuită pe care o poţi folosi când ai nevoie.  Evident că toate sunt dotate cu hârtie, săpun, apă caldă şi altele, iar la cea de la Silvrettabahn accesul se face pe nişte scări rulante!

Dar să revenim…

Coborâm înapoi la Alp Trida pe 69 şi hotărâm să urcăm pe Greitspitz, de unde ne dăduserăm cu o zi înainte pe „de neuitata” 14b. Numai că ne încurcăm un pic între atâtea pârtii şi telescaune şi ne  trezim că nu mergem deloc spre Greitspitz, ci spre Idjoch, de unde porneşte pe partea austriacă binecunoscuta pârtie 12. Dar asta nu-i o problemă prea gravă, abia avem ocazia să  testăm şi roşia 72a legată cu albastra 64 de ieri, care ne duc înapoi la cele două  telescaune unde ne-am încurcat mai devreme. De data asta luăm telescaunul corect O1, cPanorama din AlpTrida Sattel spre Greitspitzu care am urcat şi ieri pe Greitspitz. Sus aceleaşi privelişti superbe la 360 de grade, atât spre Elveţia cât şi spre Austria, şi descoperim pe lângă telescaun o superbă pârtie luungă şi variată – roşia 70. Ne place tare mult, aşa că stabilim şi aici o „tabără temporară”, ca să se dea fiecare cum şi cât poate.

Dar timpul se scurge şi vrem să vedem şi azi negrele noastre preferate de la poalele vârfului Palinkopf, dar fără să trecem iar pe 14b, aşa că urcăm la Idjoch şi coborâm chinuit la Idalp pe 12, care acum e super varză. De aici continuăm pe albastra 2, raşchetată şi plină de dâmburi, care ne coboară pe lângă telescaunul care circulă până la 16.30.

 În timp ce urcam cu telescaunul care ne duce la  baza negrelor ni s-a părut cam târziu ca să avem timp să urcăm lângă Palinkopf, să ne dăm pe negre, şi să prindem şi ultimul telescaun care să ne ducă înapoi la Idalp. Aşa că ne hotărâm să încercăm şi pârtia aflată chiar sub noi, care părea destul de interesantă (roşia 24). Pârtia a fost foarte faină cu câteva dâmburi mai abrupte, din care ultimul era îngheţat şi se împrăştiau toţi pe acolo. Noi am observat gheaţa în timp util aşa că l-am ocolit frumos pe lângă pârtie. Mai avem timp, aşa că ne mai dăm încă o dată înainte de a ne întoarce la Idalp. Mai aveam chef să ne dăm, dar din păcate telescaunele ce duceau spre creasta graniţă se închiseseră deja, aşa că am îngheţat ceva aşteptându-i pe băieţii care nu mai veneau de pe negre. Cu această ocazie am aflat şi noi că ultima urcare la Idalp era la 16.30… deci am fi avut timp berechet să ne dăm şi noi pe negre. Asta e.

De data asta am coborâm doar până la Mittelstation, alegând varianta cu porţiunile de pârtie abrupte şi îngheţate, drumului lin şi drept. Afost interesant. Uuh, azi da, chiar am schiat de-am rupt pârtiile.

Toata povestea schiului in Paznauntal aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: