La ski in Paznauntal (Ultima zi)

20 02 2009

Alp BellaDin păcate, iată că a sosit şi ultima zi, aşa că plecăm chitiţi să schiem până nu mai putem (nu că în celelalte zile n-am fi făcut acelaşi lucru). Ajungem în sfârşit la telegondolă cu 5 minute înainte de deschidere şi avem surpriza să constatăm că nu suntem primii. Când ne dăm jos la staţia superioară avem deja clăparii reglaţi şi ne mai punem doar schiurile şi „sărim”  direct în telescaun. Noi vrem astăzi să ne luăm „la revedere” de la toate pârtiile care ne-au plăcut, în timp ce Radu şi Oana hotărăsc să le exploreze şi pe cele pe care nu am ajuns până acum, din zonele Velillscharte şi Hollenspitze . Ne despărţim, urmând să ne întâlnim la rapida pauză de sandviş.

Ne dăm pe frumoasa 10 de câteva ori, apoi coborâm la Alp Trida pe o roşie  pe care nu mai coborâsem până acum. Aici ne dăm de câteva ori pe o pârtie nouă de pe partea estică a căldării (65a), cât mai e goală şi în stare perfectă. Apoi coborâm pe 66, deja stricată şi foarte aglomerată, spre colţişorul pe care îl descoperiserăm la Alp Bella. Mergem să ne luăm la revedere de la Grivalea şi după aceea ne dăm pe 68, pe unde eu nu mă mai dădusem până acum. Pârtia are un dâmb înclinat foarte fain şi se află într-o stare foarte bună, aşa că ne dăm şi pe aici de mai multe ori.

Mergem şi până la Alp Trida Sattel de unde ne dăm de câteva ori pe roşia 69b care e aproape goală (probabil pentru că se află în umbră). Ne „plictisim” şi de aceasta, aşa că urcăm pe Greitspitz şi ne dăm de câteva ori şi pe frumoasa roşie 70. Între timp s-a făcut şi ora prânzului aşa că ne întâlnim cu Radu şi Oana şi ne mâncăm sandvişurile în timp ce admirăm minunata privelişte a vârfurilor înzăpezite ce se întinde la 360 grade în jurul nostru.

Coborand spre Samnaun

După masă pornim pe pârtia 15, ce urmează a ne scoate la baza negrelor noastre preferate. Pârtia nu e cine ştie ce, e un drum luuung şi drept, la început comun cu 14b, pe care trebuie să dai din greu la beţe. Practic drumul merge până în albastra 22, dar are şi o bifurcaţie pe o pârtie nenumerotată dar marcată cu roşu, care te scuteşte de datul în continuare la beţe pe drum. Evident că am preferat pârtia roşie drumului.

 De această dată venim la negre, nu ca să ne dăm pe ele, ci ca să urcăm cu telescaunul sub Palinkopf pentru a ne da pe roşia 81, pârtie „duty-free” care coboară până în sătucul elveţian Samnaun (1840m). Pârtie lungă şi superbă, cu mult mai puţine pietre şi dâmburi decât restul pârtiilor pe care am coborât în localităţi. La un moment dat pârtia trece chiar printr-un canion, ca apoi să iasă într-o poieniţă de vis închisă din toate părţile de pereţii munţilor, cu căsuţe de vară aproape îngropate în zăpadă, de unde numai Heidi mai lipseşte. Ultima parte e dreaptă şi trebuie să dai la beţe, dar nu-i bai, că abia poţi să studiezi micuţul şi cochetul sătuc aruncat la capătul văii Schergenbach. Pentru cei interesaţi, cred că în sătuc se află mai multe duty-free-uri, judecând după indicatoarele pe care le-am văzut.

 Ski Canyoning :)

Ca să ajungem înapoi pe pârtii luăm telecabina care are două etaje şi până la care se ajunge cu liftul. Aceasta ne lasă în deja binecunoscuta Alp Trida Sattel, de la care trebuie să ne luăm acum la revedere. Acum cunoaştem zona, aşa că parcurgem binecunoscutul traseu către negrele noastre preferate fără să ne mai pierdem. Ora de închidere se apropie aşa că ne dăm pe negre cât mai prindem, apoi ne retragem spre telescaunul spre Idalp, ultimul cu care aveam să urcăm în această vacanţă. Coborâm mai încet, în speranţa că va sosi armata de ratracuri ca să ne bucurăm iar de o zăpadă superbă pe urmele lor, dar se pare că nu mai avem noroc de data asta.

La Idalp ne întâmpină un apus superb, facem o poză pentru a avea ce arăta nepoţilor, mai aruncăm ultimele priviri spre dragele noastre 10, 12 şi creasta din care se coboară pe pârtiile elveţiene… Frumosul Greitspitz şi Palinkopf-ul din care se scurg negrele noastre preferate, pe care acum se mişcă luminiţele unui ratrac… Ultima strigare la telegondolă, chiar trebuie să plecăm… uuufff, de ce s-a terminat, nu vrem să mai plecăm, vrem să mai stăm, să mai schiem, să ne mai bucurăm de minunăţia măreţilor Alpi….

 

de pe Greitspitz

Toata povestea schiului in Paznauntal aici

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: